optziuni
  • info

17 definitzii pentru duhovnic

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DUHÓVNIC duhovnici s. m. (La ortodocshi) Preot care spovedeshte pe credincioshi; confesor. ♦ Fig. Persoana careia cineva i incredintzeaza toate tainele gandurile intentziile sale intime. Din sl. duhovĭnikŭ.

duhóvnic sm [At: CORESI EV. 306/10 / V: (inv) dehoán~ ~homn~ ~nec / Pl: ~ici / E: vsl дооуховьникь] 1 (Bis) Preot care spovedeshte pe credincioshi Si: (liv) confesor. 2 (Fig) Persoana careia cineva i incredintzeaza toate tainele gandurile intentziile sale intime.[1]

  1. Prima var. posibil incorecta in original aceasta neavand o def. proprie — LauraGellner

DUHÓVNIC duhovnici s. m. Preot care spovedeshte pe credincioshi; confesor. ♦ Fig. Persoana careia cineva i incredintzeaza toate tainele gandurile intentziile sale intime. Din sl. duhovĭnikŭ.

DUHÓVNIC duhovnici s. m. (In religia creshtina) Preot care spovedeshte pe credincioshi. Staretzul milostivinduse ia dat duhovnic. SADOVEANU Z. C. 236. Ce sa te mai spovedeshti? Cei sa spui duhovnicului? NEGRUZZI S. I 156.

DUHÓVNIC ~ci m. Preot care oficiaza ritualul spovedaniei; confesor. /<sl. duhoviniku

duhovnic m. parinte sufletesc preot caruia se marturiseshte [!] pacatele. [Slav. DUHOVNĬKŬ].

duhóvnic m. (vsl. duhovĭnikŭ). Confesor preut caruĭaĭ marturiseshtĭ pacatele.

duhómnic sm vz duhovnic

duhópnic sm vz duhovnic

duhóvnec sm vz duhovnic

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

duhóvnic s. m. pl. duhóvnici

duhóvnic s. m. pl. duhóvnici

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DUHÓVNIC s. v. confesor.

DUHÓVNIC s. v. cleric.

DUHOVNIC s. (BIS.) confesor (astazi rar) spiritual (inv.) marturisitor spoveditor. (Preotul care spovedeshte se numeshte ~.)

duhovnic s. v. CLERIC.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

duhóvnic (duhóvnici) s. m. Confesor parinte spiritual. Megl. dovnic. Sl. duchovĭnikŭ bg. duhovnik din sl. duchŭ „spirit” cf. duh. Der. duhovnicesc adj. (confesional; spiritual); duhovniceshte adv. (spiritual); duhovnici vb. (a spovedi a confesa); duhovnicie s. f. (misiunea de a spovedi).

Intrare: duhovnic
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicul
  • duhovnicu‑
plural
  • duhovnici
  • duhovnicii
genitiv-dativ singular
  • duhovnic
  • duhovnicului
plural
  • duhovnici
  • duhovnicilor
vocativ singular
  • duhovnicule
  • duhovnice
plural
  • duhovnicilor
duhomnic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
duhopnic
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
duhovnec
Nu exista informatzii despre paradigma acestui cuvant.
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

duhovnic, duhovnicisubstantiv masculin

  • 1. (La ortodocshi) Preot care spovedeshte pe credincioshi. DEX '09 DLRLC
    sinonime: confesor
    • format_quote Staretzul milostivinduse ia dat duhovnic. SADOVEANU Z. C. 236. DLRLC
    • format_quote Ce sa te mai spovedeshti? Cei sa spui duhovnicului? NEGRUZZI S. I 156. DLRLC
    • 1.1. figurat Persoana careia cineva i incredintzeaza toate tainele gandurile intentziile sale intime. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.