12 definiții pentru confesor
din care- explicative (8)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.
CONFESÓR, confesori, s. m. Preot care spovedește; duhovnic. – Din fr. confesseur, lat. confessor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de Joseph
- acțiuni
confesór sm [At: HASDEU, I. C. 27 / Pl: ~i / E: fr confesseur] 1 Preot care spovedește. 2 (Înv) Creștin care în timpul persecuțiilor religioase își mărturisea credința fără a fi însă osândit la moarte Si: confesar, confesionar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFESÓR, confesori, s. m. (În biserica creștină) Duhovnic, preot care primește o confesiune (1).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CONFESÓR s.m. Preot care spovedește; duhovnic. [Cf. fr. confesseur, lat. confessor].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
CONFESÓR s. m. preot care spovedește; duhovnic. (< fr. confesseur, lat. confessor)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONFESÓR ~i m. rel. Preot care oficiază ritualul spovedaniei; duhovnic. /<fr. confesseur, lat. confessor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
confesor m. duhovnic.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*confesór m. (lat. con-fessor. V. profesor). Preut care ascultă o mărturisire, duhovnic.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
confesór s. m., pl. confesóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
confesór s. m., pl. confesóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CONFESÓR s. v. duhovnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CONFESOR s. (BIS.) duhovnic, (astăzi rar) spiritual, (înv.) mărturisitor, spoveditor. (Preotul care spovedește se numește ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
confesor, confesorisubstantiv masculin
- 1. Preot care spovedește. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: duhovnic
etimologie:
- confesseur DEX '09 DEX '98 DN
- confessor DEX '09 DEX '98 DN