3 definitzii pentru doftorire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DOFTORÍ doftoresc vb. IV. (Pop.) 1. Tranz. A ingriji un bolnav (cu mijloace empirice); a doftorici. 2. Refl. (Despre bolnavi) A se trata; a se vindeca (in urma unui tratament). Din doftor.
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
doftorí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. doftorésc imperf. 3 sg. doftoreá; conj. prez. 3 sg. shi pl. doftoreásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DOFTORÍ vb. v. cauta indrepta infiripa ingriji insanatoshi intrema inzdraveni lecui reface restabili ridica tamadui trata vindeca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Intrare: doftorire
doftorire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:
doftori, doftorescverb
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.