optziuni
  • info

12 definitzii pentru dobitoc (s.n.)

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DOBITÓC OÁK dobitoci oace s. n. s. m. shi f. adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. shi f. adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligentza sau de bunsimtz. Din sl. dobytŭkŭ.

dobitóc ~oák [At: PALIA (1581) 193/1 / Pl: ~i ~oáce / E: vsl добиток] 1 sn Animal (patruped). 2 sm (Inv; cu indicarea speciei de animale) Multzime de... 3 (Ivr; is) ~ ceresc Constelatzie cu nume de animal. 45 smf a (Om) lipsit de inteligentza shi bunsimtz.

DOBITÓC OÁK dobitoci oace subst. adj. 1. S. n. Animal patruped (domestic). 2. S. m. shi f. adj. (Peior.) (Om) care este lipsit de inteligentza sau de bunsimtz. Din sl. dobytŭkŭ.

DOBITÓC1 dobitoace s. n. Animal patruped domestic (v. vita) sau (mai rar) salbatic (v. fiara jivina). Din fiecare cishtig de bani sa cumpere o vietate curata ori pasere ori dobitoc. SADOVEANU D. P. 97. Bietele dobitoace inhamate cu shleauri shi cu fringhii ishi balanganeau vijelios clopotele. MACEDONSKI O. III 19. Daca dobitoacele nar fi fost infrinte de demult ar fi sfishiet pe om. CREANGA P. 209. Cit imi sint de urite unele dobitoace... Care cred despre sine k pretzuiesc ceva. ALEXANDRESCU P. 67.

DOBITÓC1 ~oáce n. Animal domestic (mai rar salbatic). /<sl. dobytucu

dobitoc n. 1. animal mai ales domestic vita; 2. fig. stupid idiot [Slav. DOBITŬKŬ avere; la popoarele pastorale vitele sunt principala lor bogatzie (v. marfa)].

dobitóc n. pl. oace (vsl. dobytŭkŭ avere d. dobyti a dobindi; bg. dobitŭk dobitoc animal pol. dobytek cishtig cu vitele prada. V. dobinda. V. shi natintoc). Vechĭ. Avere. Azĭ. Animal maĭ ales vita. Adj. oc oaca. Prost stupid: maĭ dobitocule!

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dobitóc2 (animal) s. n. pl. dobitoáce

dobitóc (animal) s. n. pl. dobitoáce

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DOBITÓC s. v. animal.

DOBITOC s. animal creatura faptura fiintza lighioana necuvintator vietate vietzuitoare (inv.) dihanie sazdanie (fig.) suflare (inv. fig.) zidire ziditura. (~oacele padurii.)

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dobitóc (dobitoáce) s. n. 1. Animal. 2. Prost nating. Sl. dobytukŭ „avere cishtig” (Miklosich Slaw. Elem. 21; Miklosich Lexicon 168; Cihac II 97; Conev 57) cf. bg. dobituk sb. cr. dobitak „cishtig”. Cf. dobindi shi pentru evolutzia semantica lat. pecunia sp. ganado. Cu sensul 2 pl. dobitoci (m.). Der. dobitoaca s. f. (femeie proasta); dobitocesc adj. (de dobitoc); dobitoceshte adv. (k dobitocii); dobitoci vb. (a face pe cineva dobitoc al insulta); dobitocie s. f. (prostie timpenie); indobitoci vb. (a prosti a abrutiza).

Intrare: dobitoc (s.n.)
dobitoc3 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dobitoc
  • dobitocul
  • dobitocu‑
plural
  • dobitoace
  • dobitoacele
genitiv-dativ singular
  • dobitoc
  • dobitocului
plural
  • dobitoace
  • dobitoacelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dobitoc, dobitoacesubstantiv neutru

  • 1. Animal patruped (domestic). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: animal
    • format_quote Din fiecare cishtig de bani sa cumpere o vietate curata ori pasere ori dobitoc. SADOVEANU D. P. 97. DLRLC
    • format_quote Bietele dobitoace inhamate cu shleauri shi cu fringhii ishi balanganeau vijelios clopotele. MACEDONSKI O. III 19. DLRLC
    • format_quote Daca dobitoacele nar fi fost infrinte de demult ar fi sfishiet pe om. CREANGA P. 209. DLRLC
    • format_quote Cit imi sint de urite unele dobitoace... Care cred despre sine k pretzuiesc ceva. ALEXANDRESCU P. 67. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.