DOBITÓC¹ dobitoace s. n. Animal patruped domestic (v. vita) sau (mai rar) salbatic (v. fiara jivina). Din fiecare cishtig de bani sa cumpere o vietate curata ori pasere ori dobitoc. SADOVEANU D. P. 97. Bietele dobitoace inhamate cu shleauri shi cu fringhii ishi balanganeau vijelios clopotele. MACEDONSKI O. III 19. Daca dobitoacele nar fi fost infrinte de demult ar fi sfishiet pe om. CREANGA P. 209. Cit imi sint de urite unele dobitoace... Care cred despre sine k pretzuiesc ceva. ALEXANDRESCU P. 67.