divagatzie sf [At: NEGULICI / V: ~iune / Pl: ~i / E: fr divagation lat divagatio onis] Divagare (1). modificata

DIVAGÁTZIE divagatzii s. f. Abatere de la subiect digresiune divagare. Umplu... cele doua coloane cu divagatzii care le credea poetice. CAMIL PETRESCU N. 38.

DIVAGÁTZIE s.f. Indepartare de la o tema de la un subiect etc.; digresiune divagare. [Gen. iei var. divagatziune s.f. / cf. fr. divagation it. divagazione].

DIVAGÁTZIE s. f. divagare (1); digresiune. (< fr. divagation)

DIVAGÁTZIE ~i f. Abatere de la subiectul tratat (in cursul unei expuneri orale sau scrise) menita sa invioreze shi sa varieze expunerea; digresiune. [Art. divagatzia; G.D. divagatziei; Sil. tzie] /<fr. divagation

divagatziune sf vz divagatzie

DIVAGATZIÚNE s.f. v. divagatzie.

divagatzi(un)e f. abatere dela subiectul sau.

* divagatziúne f. (lat. divagátio ónis). Actziunea de a divaga aberatziune. Rezultatu eĭ: n’asculta divagatziunile nebunilor. SHi átzie.

divagátzie (tzie) s. f. art. divagátzia (tzia) g.d. art. divagátziei; pl. divagátzii art. divagátziile (tzii)

divagátzie s. f. (sil. tzie) art. divagátzia (sil. tzia) g.d. art. divagátziei; pl. divagátzii art. divagátziile (sil. tzii)

divagatzie

DIVAGÁTZIE s. v. digresiune.

DIVAGATZIE s. digresiune divagare (livr.) excurs (fig.) ocol paranteza. (O lunga ~ de la subiect.)