optziuni
  • info

13 definitzii pentru dispretzuitor

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISPRETZUITÓR OÁRE dispretzuitori oare adj. (Adesea adverbial) Care dispretzuieshte care exprima sau dovedeshte dispretz. [Pr.: tzui] Dispretzui + suf. tor.

DISPRETZUITÓR OÁRE dispretzuitori oare adj. (Adesea adverbial) Care dispretzuieshte care exprima sau dovedeshte dispretz. [Pr.: tzui] Dispretzui + suf. tor.

dispretzuitor ~oare [At: VALIAN V. / V: (inv) des~ (ivr) despreciu~ / Pl: ~i ~oare / E: dispretzui + tor] 12 a Care exprima dispretz (12). 3 a Care nesocoteshte. 5 a Batjocoritor. 67 av Cu dispretz (12).

DISPRETZUITÓR OÁRE dispretzuitori oare adj. Care dispretzuieshte care exprima sau dovedeshte dispretz; batjocoritor. Avea o gura mica shi frageda insa cu o expresiune aspra shi dispretzuitoare. GALACTION O. I 627. Safta il pironise cu o privire dispretzuitoare. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 214. La toate intrebarile ce li se facu ei [prizonierii] totzi raspunsera prin o tacere mindra shi dispretzuitoare. BALCESCU O. I 344. ◊ (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi dispretzuitor Minecutza pe mezin. SADOVEANU P. M. 309. Pronuntzat: tzui.

DISPRETZUITÓR OÁRE adj. Care dispretzuieshte. // adv. Cu dispretz. [< dispretzui + tor].

DISPRETZUITÓR OÁRE adj. (shi adv.) care dispretzuieshte. (< dispretzui + tor)

DISPRETZUITÓR1 ~oáre (~óri ~oáre) Care dispretzuieshte; care manifesta dispretz. Ton ~. [Sil. tzui] /a dispretzui + suf. ~tor

DISPRETZUITÓR2 adv. Cu lipsa totala de stima shi de interes; cu dispretz. [Sil. tzui] /a dispretzui + suf. ~tor

* dispretzuitór oáre adj. Care dispretzuĭeshte: dispretzuitor de banĭ.

despretzuitor a. shi m. care despretzueshte.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dispretzuitór (tzui) adj. m. pl. dispretzuitóri; f. sg. shi pl. dispretzuitoáre

dispretzuitór adj. m. (sil. tzui) pl. dispretzuitóri; f. sg. shi pl. dispretzuitoáre

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISPRETZUITÓR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. v. peiorativ.

DISPRETZUITOR adj. 1. batjocoritor. (Ton ~.) 2. defavorabil depreciativ peiorativ. (Cuvint cu sens ~.)

Intrare: dispretzuitor
dispretzuitor adjectiv
  • silabatzie: -tzu-i-tor info
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dispretzuitor
  • dispretzuitorul
  • dispretzuitoru‑
  • dispretzuitoare
  • dispretzuitoarea
plural
  • dispretzuitori
  • dispretzuitorii
  • dispretzuitoare
  • dispretzuitoarele
genitiv-dativ singular
  • dispretzuitor
  • dispretzuitorului
  • dispretzuitoare
  • dispretzuitoarei
plural
  • dispretzuitori
  • dispretzuitorilor
  • dispretzuitoare
  • dispretzuitoarelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dispretzuitor, dispretzuitoareadjectiv

  • 1. adesea adverbial Care dispretzuieshte care exprima sau dovedeshte dispretz. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: batjocoritor defavorabil depreciativ peiorativ
    • format_quote Avea o gura mica shi frageda insa cu o expresiune aspra shi dispretzuitoare. GALACTION O. I 627. DLRLC
    • format_quote Safta il pironise cu o privire dispretzuitoare. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 214. DLRLC
    • format_quote La toate intrebarile ce li se facu ei [prizonierii] totzi raspunsera prin o tacere mindra shi dispretzuitoare. BALCESCU O. I 344. DLRLC
    • format_quote Tu tot cu jivinele tale... privi dispretzuitor Minecutza pe mezin. SADOVEANU P. M. 309. DLRLC
etimologie:
  • Dispretzui + sufix tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.