DISPRETZUITÓR OÁRE dispretzuitori oare adj. Care dispretzuieshte care exprima sau dovedeshte dispretz; batjocoritor. Avea o gura mica shi frageda insa cu o expresiune aspra shi dispretzuitoare. GALACTION O. I 627. Safta il pironise cu o privire dispretzuitoare. G. M. ZAMFIRESCU M. D. II 214. La toate intrebarile ce li se facu ei [prizonierii] totzi raspunsera prin o tacere mindra shi dispretzuitoare. BALCESCU O. I 344. ◊ (Adverbial) Tu tot cu jivinele tale... privi dispretzuitor Minecutza pe mezin. SADOVEANU P. M. 309. Pronuntzat: tzui.