peiorativ ~a a [At: ALEXI W. / V: pejo~ / P: peio~ / Pl: ~i ~e / E: fr pejoratif] 1 (D. cuvinte expresii) Care are sens defavorabil Si: depreciativ dispretzuitor. 2 Care confera cuvantului la care se atasheaza un sens depreciativ.

PEIORATÍV A peiorativi e adj. Care are sens defavorabil; depreciativ dispretzuitor. Pot afirma astazi k nam fost un politician in intzelesul peiorativ al cuvintului. SADOVEANU E. 30. ◊ (Adverbial) Alecsandri... vrea sa ridiculizeze atitudinea exagerata condamnabila rea shi nejustificata a lui Sandu... il califica peiorativ «ultraretrogradul». IBRAILEANU SP. CR. 127.

PEIORATÍV A adj. (Despre cuvinte expresii etc.) Care are care da un sens defavorabil; depreciativ. [Pron. peio var. pejorativ a adj. / cf. fr. péjoratif lat. peior comparativ de la malus rau].

PEIORATÍV A adj. (despre cuvinte expresii afixe etc.) defavorabil; depreciativ. (< fr. péjoratif)

PEIORATÍV ~a (~i ~e) (despre cuvinte expresii afirmatzii elemente de limba) Care comporta o idee de rau; care depreciaza lucrul sau persoana denumita; depreciativ. /<fr. péjorativ

peiorativ a. care adaoga o idee nefavorabila: sufixe peiorative (ex. criticastru poetastru).

peĭorativ V. pejorativ.

pejorativ ~a a vz peiorativ

PEJORATÍV A adj. v. peiorativ.

*pejoratív shi peĭo a adj. (fr. péjoratif it. peggiorativo d. lat. pejorare a inrai). Gram. Care da saŭ are un intzeles defavorabil k sufixu astru an in poetastru lungan. S. n. pl. e. Cuvint defavorabil in comparatziune cu altu k poetastru fatza de poet.

peioratív adj. m. pl. peioratívi; f. peioratíva pl. peioratíve

peioratív adj. m. pl. peioratívi; f. sg. peioratíva pl. peioratíve

peiorativ

peiorativ.

PEIORATÍV adj. (LINGV.) defavorabil depreciativ dispretzuitor. (Cuvant cu sens ~.)

PEIORATIV adj. defavorabil depreciativ dispretzuitor. (Cuvint cu sens ~.)

PEIORATÍV A adj. (cf. fr. péjoratif lat. peior comparativ de la malus mai rau): in sintagmele adjectiv peiorativ afix peiorativ cuvant peiorativ sens peiorativ substantiv peiorativ shi sufix peiorativ (v.).