10 definiții pentru disprețuire
Explicative DEX
DISPREȚUÍRE, disprețuiri, s. f. Acțiunea de a disprețui. [Var.: (înv.) desprețuíre s. f.] – V. disprețui.
DISPREȚUÍRE, disprețuiri, s. f. Acțiunea de a disprețui. [Var.: (înv.) desprețuíre s. f.] – V. disprețui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
disprețuire sf [At: LEON ASACHI, B. 72/5 / V: (înv) des~, (îvr) despreciuíre, (îvr) dispreciu~ / Pl: ~ri / E: disprețui] 1-2 Manifestare a disprețului (1-2) față de cineva Si: disprețuit1 (1-2). 3-4 Tratare cu dispreț (1-2) a cuiva Si: disprețuit1 (3-4). 5 Neluare în seamă Si: disprețuit1 (5). 6 (Înv) Ocărâre. 7 (Îvr) Depreciere.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPREȚUÍRE s. f. Acțiunea de a disprețui; dispreț. – Variantă: (învechit) desprețuíre (ALECSANDRI, P. III 340, ALEXANDRESCU, M. 153) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DISPREȚUÍRE s.f. Acțiunea de a disprețui. [< disprețui].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREȚUÍRE s. f. v. disprețuire.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DESPREȚUÍRE s. f. v. disprețuire.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
DESPREȚUÍRE s. f. v. disprețuire.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
desprețuire sf vz disprețuire
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
disprețuíre s. f., g.-d. art. disprețuírii; pl. disprețuíri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
disprețuíre s. f., g.-d. art. disprețuírii; pl. disprețuíri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Relaționale
DISPREȚUÍRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DISPREȚUIRE s. desconsiderare, nesocotire. (~ colegilor.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv feminin (F107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
disprețuire, disprețuirisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a disprețui. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: desconsiderare dispreț nesocotire
etimologie:
- disprețui DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.