13 definitzii pentru disimula

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DISIMULÁ disimulez vb. I. Tranz. A ascunde adevarata fatza a unui lucru a unei situatzii etc. (dandui o aparentza inshelatoare); a camufla a masca. ♦ Fig. A deghiza. Din fr. dissimuler lat. dissimulare.

disimulá [At: PONTBRIANT D. / Pzi: ~léz (inv) disímul / E: fr dissimuler lat dissimulare] 1 vt (C.i. partzi ale corpului omenesc) A ascunde privirilor Si: a acoperi a masca. 23 vt A ascunde adevarata fatza a unui lucru a unei situatzii (dandui aparentze inshelatoare) Si: a masca. 4 vr (Ivr; d. electricitate) A se anula.

DISIMULÁ disimulez vb. I. Tranz. A ascunde adevarata fatza a unui lucru a unei situatzii etc. (dandui o aparentza inshelatoare); a camufla a masca. Din fr. dissimuler lat. dissimulare.

DISIMULÁ disimulez vb. I. Tranz. A ascunde adevarata infatzishare a unui lucru (dindui o aparentza inshelatoare) a face k ceva sa nu fie cunoscut a masca. V. deghiza camufla. Albumul? Balmascat cu lume multa In care totzi pe sus ishi poarta nasul Disimulindushi mutra gindul glasul. EMINESCU O. IV 333.

DISIMULÁ vb. I. tr. A ascunde a masca adevarata fatza a lucrurilor; a se preface. [< fr. dissimuler it. lat. dissimulare].

DISIMULÁ vb. tr. ashi ascunde adevaratele ganduri sentimente etc. dandule aparentze inshelatoare; a masca a camufla. ◊ (fig.) a deghiza. (< fr. dissimuler lat. dissimulare)

A DISIMULÁ ~éz tranz. A prezenta intro forma aparenta ascunzand adevarul; a camufla; a masca. /<fr. dissimuler lat. dissimulare

disimulà v. 1. a ascunde sentimentele proiectele sale: ashi disimula mania; 2. a parea k nu observa sau nu resimte: a disimula o ofensa; 3. a face mai putzin vizibil: aceasta haina disimuleaza talia.

* disimuléz v. tr. (lat. dissímulo áre. V. simulez). Imi ascund gindu. Ma prefac k nu vad k nu simt k nu pricep.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

disimulá (a ~) (a ascunde) vb. ind. prez. 3 disimuleáza

disimulá vb. ind. prez. 1 sg. disimuléz 3 sg. shi pl. disimuleáza

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DISIMULA vb. a (se) ascunde (fig.) a (se) camufla a (se) deghiza a (se) masca. (A ~ adevarul.)

Intrare: disimula
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • disimula
  • disimulare
  • disimulat
  • disimulatu‑
  • disimuland
  • disimulandu‑
singular plural
  • disimuleaza
  • disimulatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • disimulez
(sa)
  • disimulez
  • disimulam
  • disimulai
  • disimulasem
a II-a (tu)
  • disimulezi
(sa)
  • disimulezi
  • disimulai
  • disimulashi
  • disimulaseshi
a III-a (el, ea)
  • disimuleaza
(sa)
  • disimuleze
  • disimula
  • disimula
  • disimulase
plural I (noi)
  • disimulam
(sa)
  • disimulam
  • disimulam
  • disimularam
  • disimulaseram
  • disimulasem
a II-a (voi)
  • disimulatzi
(sa)
  • disimulatzi
  • disimulatzi
  • disimularatzi
  • disimulaseratzi
  • disimulasetzi
a III-a (ei, ele)
  • disimuleaza
(sa)
  • disimuleze
  • disimulau
  • disimulara
  • disimulasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

disimula, disimulezverb

  • 1. A ascunde adevarata fatza a unui lucru a unei situatzii etc. (dandui o aparentza inshelatoare). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Albumul? Balmascat cu lume multa In care totzi pe sus ishi poarta nasul Disimulindushi mutra gindul glasul. EMINESCU O. IV 333. DLRLC
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.