12 definitzii pentru dijmui
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relatzionale (2)
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DIJMUÍ dijmuiesc vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Fam.) Ashi face in mod abuziv parte din ceva. Dijma + suf. ui.
dijmui vt [At: (a. 1753) URICARIUL X 221 / V: (irg) decim~ dej~ dicim~ dishm~ / Pzi: ~ésc / E: dijma + ui] (Inv) 1 A strange dijma (1) Si: (irg) a dijmali. 2 A incasa taxa. 3 (Prt) Ashi face in mod abuziv parte din ceva Si: (rar) a dijmalui. 4 (Reg) A fura. 5 (Fig; subiectul este epidemii; c.i. oameni) A decima.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIJMUÍ dijmuiesc vb. IV. Tranz. 1. A aduna dijma. 2. (Peior.) Ashi face in mod abuziv parte din ceva. Dijma + suf. ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DIJMUÍ dijmuiesc vb. IV. Tranz. 1. A lua a aduna dijma. Nimic nu scapa nedijmuit pentru domnie: nici peshtele nici varza nici cinepa nici poamele. IST. R.P.R. 143. 2. A lua pe nedrept a sustrage a fura. Dapoi lasa prea cinstite parinte k nu trebuie sa shtii cine shtie ce carte k sa dijmuieshti oalele de pe la pomeni. STANOIU C. I. 38. ◊ Fig. Cazmaua lui Ionutz shi Culai... Surpa shi zdrumica mai dihai... toate jivinele necurate shi fiarele Care leau dijmuit bucuria shi soarele. DESHLIU G. 27. Popa Tonea privea frunzele care vintul le dijmuia din ce in ce mai lacom din gradini shi le spulbera departe. GALACTION O. I 196. Prez. ind. pers. 3 sg. shi: díjmuie (STANCU D. 134).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
A DIJMUÍ ~iésc tranz. ist. 1) (tzarani) A face sa plateasca dijma; a zeciui. 2) fam. (bunuri straine) Ashi insushi in mod abuziv in baza unei situatzii privilegiate; a zeciui. /dijma + suf. ~ui
- sursa: NODEX (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dijmuì v. a lua dijma.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
dijmuĭésc v. tr. (d. dijma saŭ d. ung. dészmálni). Iaŭ dijma: a dijmuĭ peshtele. Fig. Substrag fur: nu shtiŭ cinemĭ tot dijmuĭeshte faina. In Mold. sud dejm.
- sursa: Scriban (1939)
- adaugata de blaurb.
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
dijmuí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dijmuiésc imperf. 3 sg. dijmuiá; conj. prez. 3 sa dijmuiásca
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dijmuí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dijmuiésc imperf. 3 sg. dijmuiá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dijmuiásca
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
dijmui (ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dijmuiesc conj. dijmuiasca)
- sursa: MDO (1953)
- adaugata de Ladislau Strifler
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DIJMUÍ vb. (IST.) (inv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele tzaranului dijmash.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DIJMUI vb. (IST.) (inv.) a zeciui. (Boierul ~ produsele tzaranului dijmash.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
verb (VT408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numarul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult k perfect | |
singular | I (eu) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (sa)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (sa)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (sa)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (sa)
|
|
|
|
dijmui, dijmuiescverb
- 1. A aduna dijma. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: zeciui
- Nimic nu scapa nedijmuit pentru domnie: nici peshtele nici varza nici cinepa nici poamele. IST. R.P.R. 143. DLRLC
-
- 2. Ashi face in mod abuziv parte din ceva. DEX '09 DEX '98
- Dapoi lasa prea cinstite parinte k nu trebuie sa shtii cine shtie ce carte k sa dijmuieshti oalele de pe la pomeni. STANOIU C. I. 38. DLRLC
- Cazmaua lui Ionutz shi Culai... Surpa shi zdrumica mai dihai... toate jivinele necurate shi fiarele Care leau dijmuit bucuria shi soarele. DESHLIU G. 27. DLRLC
- Popa Tonea privea frunzele care vintul le dijmuia din ce in ce mai lacom din gradini shi le spulbera departe. GALACTION O. I 196. DLRLC
-
- comentariu Prezent indicativ persoana a 3a singular shi: dijmuie. DLRLC
etimologie:
- Dijma + sufix ui. DEX '09 DEX '98