DICHISÍ dichisesc vb. IV. Refl. (Pop. shi fam.) A se imbraca ingrijit; a se gati a se ferchezui; (peior.) a se gati excesiv. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migala; a aranja (cu toate dichisurile). Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

dichisí [At: HELIADE O. I 481 / V: (reg) dighisá (ivr) dec~ / Pzi: ~sésc / E: ngr διοικέω] 12 vtr (Pfm) A (se) imbraca cu deosebita grija Si: a (se) gati a (se) impodobi. 34 vtr (Prt) A (se) gati prea mult cu exagerare Si: a (se) impopotzona. 5 vt (C.i. lucruri) A aranja cu migala cu minutziozitate fara a omite ceva. 6 vt (Reg; fig) A pari pe cineva.

DICHISÍ dichisesc vb. IV. Refl. (Pop. shi fam.) A se imbraca ingrijit; a se gati frumos shi curat a se ferchezui; (peior.) a se gati prea mult. ♦ Tranz. A potrivi ceva cu migala; a aranja (cu toate dichisurile). Din ngr. diíkisa (aor. lui diikó).

DICHISÍ dichisesc vb. IV. Refl. 1. A se gati frumos shi curat a se imbraca cu ingrijire cu gust a se ferchezui; (cu sens peiorativ) a se gati prea mult cu exagerare. Mai periete shi tu mai dichiseshtete cumva. GALAN Z. R. 104. Daca ne mai dichisim mult ne apuca 12. SEBASTIAN T. 44. ♦ Tranz. A potrivi un lucru cu migala k sa fie asha cum trebuie ai adauga cei lipseshte k sa se faca bun frumos gustos; a aranja. O vie de vreo trei pogoane da in anii calduroshi douatrei butoaie de vin care cocoana Zinca se pricepea sal dichiseasca pina scotea din el lucru bun. V. ROM. septembrie 1953 11. Dintro smucitura a descusut talia [rochiei]: Hai so mai dichisim pina vin musafirii. CAMIL PETRESCU T. I 451. 2. A se echipa a se pregati cu cele necesare. Asemenea shi cel mijlociu dupa ce se dichisi shi el cum shtiu mai bine pleca shi el spre apus. ISPIRESCU L. 33.

A DICHISÍ ~ésc tranz. 1) A face sa se dichiseasca. 2) (lucruri) A prevedea cu toate dichisurile. /<ngr. diíkisa

A SE DICHISÍ ma ~ésc intranz. 1) A se imbraca cu dichis; a se gati frumos shi curat. 2) A se gati prea mult manifestand o grija exagerata fatza de aspectul exterior; a se ferchezui; a se spilcui; a se sclivisi. /<ngr. diíkisa

dichisì v. 1. a ingriji cu cele trebuincioase: fiul cel mijlociu dupa ce se dichisi shi el cum shtiu mai bine pleca shi el ISP.; 2. a (se) gati cu ingrijire a (se) imbraca frumos: s’a dichisit sa faca vizite; 3. fam. a pune la cale: am sa mi te dichisesc eu CR. [Gr. mod. DIOIKÉO a pune in ordine (aorist dioikisa)].

dichisésc v. tr. (ngr. diikó aor diikisa d. vgr. dioikeó administrez dioikesis dieceza). Prevad cu cele necesare ingrijesc echipez gatesc stolisesc. V. chivernisesc.

dichisí (a ~) (pop. fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dichisésc imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sa dichiseásca

dichísi vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dichisésc imperf. 3 sg. dichiseá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dichiseásca

DICHISÍ vb. v. gati.

DICHISI vb. a (se) aranja a (se) ferchezui a (se) gati a (se) impodobi a (se) spilcui (pop. shi fam. depr.) a (se) sclivisi (pop.) a (se) drege a (se) motza (inv. shi reg.) a (se) muchilipsi a (se) podobi a (se) tocmi (reg.) a (se) cishtiga (prin Transilv. shi Maram.) a (se) padai (prin Mold.) a (se) putzui (prin Transilv. shi Mold.) a (se) putzului (Ban.) a (se) schili (inv.) a (se) stoli a (se) stolisi (arg.) a (se) shucari. (Ce teai ~ asha?)

dichisí (dichisésc dichisít) vb. 1. A aranja a ordona a prepara. 2. A aranja a gati a impodobi. Ngr. διοιϰέω aorist διοίϰησα (Tiktin; Candrea; Scriban); din acelashi cuvint gr. cu pronuntzarea erasmica neol. dioceza s. f. din fr. der. diocezan adj. Der. dichis s. n. (aranjare ordine; preparative; obiect lucru; scula unealta instrument) a carui formatzie nu este clara cf. sl. dikisŭ „maslu” cuvint incert dupa Miklosich Lexicon 161 dar care are probabil aceeashi origine; dichici s. n. (cutzit de cizmar pentru ornamentat) cuvint mold. probabil deformatzie de la cel anterior (dupa Candrea GS VI 324 shi Scriban din mag. dikics „briceag” care ar putea proveni din rom.); dichiseala s. f. (aranjare gateala).

dichisi dichisesc I v. t. (intl.) 1. a lua banii cuiva. 2. a nauci (pe cineva). II v. r. a se imbraca elegant.

A SE DICHISI a se sidili a se spilcui a se titiri.