optziuni
  • info

9 definitzii pentru dezorientare

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEZORIENTÁRE dezorientari s. f. Faptul de a fi dezorientat starea celui dezorientat; nesigurantza shovaiala; descumpanire. [Pr.: rien] V. dezorienta.

DEZORIENTÁRE dezorientari s. f. Faptul de a fi dezorientat starea celui dezorientat; nesigurantza shovaiala; descumpanire. [Pr.: rien] V. dezorienta.

dezorientare sf [At: PONTBRIANT D. / Pl: ~tari / E: dezorienta] 1 Ratacire. 2 Pierdere a prezentzei de spirit Si: nehotarare shovaiala nesigurantza descumpanire Cf dezorienta (3). 3 (Spc; Med) Imposibilitate a unui bolnav psihic de a se situa in spatziu shi timp.

DEZORIENTÁRE s. f. Faptul de a fi dezorientat starea celui dezorientat; nesigurantza shovaiala.

DEZORIENTÁRE s.f. Actziunea de a dezorienta shi rezultatul ei; descumpanire uluire deconcertare. [Pron. rien. / < dezorienta].

DEZORIENTÁRE s. f. actziunea de a dezorienta; descumpanire uluire deconcertare. ◊ pierdere a capacitatzii individului de ashi reprezenta situatzia in timp shi spatziu de a identifica propria persoana sau a celorlaltzi. (< dezorienta)

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!dezorientáre (dezorien/dezo) s. f. g.d. art. dezorientắrii; pl. dezorientắri

dezorientáre s. f. (sil. rien; mf. dez) g.d. art. dezorientarii; pl. dezorientari

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEZORIENTÁRE s. 1. derutare descumpanire. (~ cuiva.) 2. deruta descumpanire incurcatura nedumerire perplexitate zapaceala (livr.) bulversare debusolare deconcertare. (Stare de ~.)

DEZORIENTARE s. deruta descumpanire incurcatura nedumerire perplexitate zapaceala (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Intrare: dezorientare
dezorientare substantiv feminin
  • silabatzie: de-zo-ri-en-, dez-o-ri-en- info
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezorientare
  • dezorientarea
plural
  • dezorientari
  • dezorientarile
genitiv-dativ singular
  • dezorientari
  • dezorientarii
plural
  • dezorientari
  • dezorientarilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

dezorientare, dezorientarisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezorienta DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.