dezintegrare sf [At: D. GUSTI P. A. 362 / S shi: (inv) desi~ / Pl: ~rari / E: dezintegra] 1 Desfacere in partzile constitutive Si: dezagregare (rar) dezintegratzie. 2 Desprindere dintrun ansamblu Si: separare (rar) dezintegratzie. 3 Transformare spontana sau artificiala a unui element radioactiv in alt element radioactiv a unui nucleu atomic sau a unei diviziuni a acestuia in alt nucleu ori in alta diviziune cu o structura diferita Si: (imp) dezagregare (rar) dezintegratzie. 4 Pierdere a caracterului initzial Si: descompunere (rar) dezintegratzie alterare.

DEZINTEGRÁRE dezintegrari s. f. (Fiz.) Actziunea de a (se) dezintegra; fenomen spontan sau provocat prin metodele tehnicii nucleare constind in transformarea unui nucleu atomic de o specie data intrun nucleu de o specie cu numar atomic mai mic prin expulzare de particule sau prin rupere de fragmente. Corpurile radioactive se caracterizeaza printro continua dezintegrare a materiei. ▭ Sa descoperit k dezintegrarea plutoniului produce o masa importanta de caldura. CONTEMPORANUL S. II 1948 nr. 109 2/4.

DEZINTEGRÁRE s.f. Actziunea de a (se) dezintegra shi rezultatul ei. [< dezintegra].

!dezintegráre (dezintegra/dezin) s. f. g.d. art. dezintegrắrii; pl. dezintegrắri

dezintegráre s. f. (sil. gra; mf. dez) g.d. art. dezintegrarii pl. dezintegrari

DEZINTEGRÁRE s. dezagregare. (~ unui corp.)

DEZINTEGRARE s. dezagregare. (~ unui corp.)

Dezintegrare ≠ integrare