dezilúzie sf [At: PONTBRIANT D. / V: ~iune (S shi: desilusiune desiluziune) / S shi: desi~ / Pl: ~i / E: fr désillusion] 1 Pierdere a unei iluzii k urmare a aflarii adevaratei stari de lucruri. 2 Stare sufleteasca de amaraciune incercata de cel care shia pierdut iluziile care a fost inshelat in ashteptarile in visurile sale Si: dezamagire deceptzie (fam) dezumflare. 3 Ceea ce produce pierderea unei iluzii dezamagire deceptzie.

DEZILÚZIE deziluzii s. f. Deceptzie dezamagire. Sublocotenentul ia spus dragostele shi deziluziile lui. GALACTION O. I 132. ◊ Fig. Doamna eshti o amara deziluzie pentru mine. CAMIL PETRESCU T. II 494.

DEZILÚZIE s.f. Inshelare a iluziilor dezamagire deceptzie. [Gen. iei var. deziluziune s.f. / cf. fr. désillusion].

DEZILÚZIE s. f. deceptzie dezamagire. (< fr. désillusion)

DEZILÚZIE ~i f. Pierdere a iluziilor; inshelare a sperantzelor; dezamagire; deceptzie. [Sil. zie] /<fr. désillusion

deziluziune f. pierderea iluziunilor dezamagire.

* deziluziúne f. (fr. désillusion). Scoatere din iluzie. SHi úzie. V. dezamagire.

!dezilúzie (dezi zie/dezi) s. f. art. dezilúzia (zia) g.d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii art. dezilúziile (zii)

dezilúzie s. f. (sil. zie; mf. dez) art. dezilúzia (sil. zia) g.d. art. dezilúziei; pl. dezilúzii art. dezilúziile (sil. zii)

deziluzie

DEZILÚZIE s. v. dezamagire.

DEZILUZIE s. deceptzie dezamagire (fam. fig.) dezumflare. (A incercat o crunta ~.)

Deziluzie ≠ iluzie