opțiuni
  • info

12 definiții pentru dezamăgire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.

DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit; deziluzie, decepție. – V. dezamăgi.

dezamăgire sf [At: FILIMON, O. I. 94 / S și: (înv) desa~ / Pl: ~ri / E: dezamăgi] 1 Decepționare. 2 (Îlav) Cu ~ Descurajat.

DEZAMĂGÍRE, dezamăgiri, s. f. Deziluzie, decepție. Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. Copila nu încetă să-l iubească, în ciuda dezamăgirilor. MACEDONSKI, O. III 17.

DEZAMĂGÍRE ~i f. 1) v. A DEZAMĂGI și A SE DEZAMĂGI. 2) Pierdere a iluziilor; înșelare a speranțelor; deziluzie; decepție. /v. a (se) dezamăgi

dezamăgire f. deziluziune.

* dezamăgíre f. (d. deziluziune). Scoatere din amăgire. Deziluziune, decepțiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dezamăgíre (de-za-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri

dezamăgíre s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezamăgírii; pl. dezamăgíri

desamăgesc, -gire inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZAMĂGÍRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

DEZAMĂGIRE s. decepție, deziluzie, (fam. fig.) dezumflare. (A încercat o cruntă ~.)

Dezamăgire ≠ amăgire

Intrare: dezamăgire
dezamăgire substantiv feminin
  • silabație: de-za-, dez-a- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezamăgire
  • dezamăgirea
plural
  • dezamăgiri
  • dezamăgirile
genitiv-dativ singular
  • dezamăgiri
  • dezamăgirii
plural
  • dezamăgiri
  • dezamăgirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezamăgire, dezamăgirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a dezamăgi sau de a fi dezamăgit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: decepție deziluzie dezumflare antonime: amăgire
    • format_quote Mărturisind duioșii și dezamăgiri... cîntarea înecată de dor se îndepărta, se stingea. M. I. CARAGIALE, C. 158. DLRLC
    • format_quote Copila nu încetă să-l iubească, în ciuda dezamăgirilor. MACEDONSKI, O. III 17. DLRLC
etimologie:
  • vezi dezamăgi DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.