dezbracat¹ sn [At: STANCU D. 57 / S shi: (inv) desb~ / P shi: (inv) desb~ / Pl: ~uri / E: dezbraca] 12 Dezbracare (12).

dezbracat² ~a [At: CORESI EV. 34/9 / S shi: (inv) desb~ / P shi: (inv) desb~ / Pl: ~atzi ~e / E: dezbraca] 12 smf a (Om) cu hainele scoase de pe el Si: gol (pop) despuiat². 3 a (Inv; fig) Care sa lasat de un obicei (rau). 4 a (Fig) Care a fost jefuit (de tot ce are). 56 sm a (Pop; fig) (Om) sarac.

DEZBRACÁT A dezbracatzi te adj. 1. Cu hainele scoase fara haine gol. [Porunci k fata] sa fie nici imbracata nici dezbracata nici calare nici pe jos. ISPIRESCU L. 179. ♦ (Substantivat) Om sarac lipsit de mijloace. Cirmuitorii lafaitzi pe divan Nu scriau drepturi lui Ionutz ori Ivan... Nici oropsitzilor nici impushcatzilor Nici flaminzitzilor nici dezbracatzilor. DESHLIU G. 54. Nimic nutzi mai dau dezbracatule. STANCU D. 78. 2. Fig. (Neobishnuit) Lipsit de ceva. Nu fii k o sama de oameni carii dezbracatzi de mustrarea cugetului... vorbesc de rau batjocoresc necinstesc shi in tot chipul defaima. DRAGHICI R. 215. (Cu pronuntzare regionala) Privileghii care nu se pot intzalege macar astazi asha sint de dizbracate de dreptate shi de cumpanire. RUSSO S. 113.

DEZBRACÁT ~ta (~tzi ~te) 1) Care nu are nici o haina pe el; complet fara imbracaminte; gol; nud; neimbracat. 3) shi substantival rar Care este lipsit de mijloace de trai; sarac. /v. a dezbraca

dezbracát a adj. Care shĭa scos saŭ caruĭa i s’aŭ luat haĭnele de pe corp. Fig. Despoĭat jafuit. Lipsit de: om dezbracat de sentiment.

DEZBRACÁT adj. despuiat dezgolit gol neimbracat nud (reg.) pieligos (Transilv. shi Mold.) tarshit. (Om ~.)

DEZBRACAT adj. despuiat dezgolit gol neimbracat nud (reg.) pieligos (Transilv. shi Mold.) tirshit. (Om ~.)

Dezbracat ≠ imbracat