7 definitzii pentru dezbarare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEZBARÁRE s. f. Actziunea de a se dezbara; dezvatz. V. dezbara.
DEZBARÁRE s. f. Actziunea de a se dezbara; dezvatz. V. dezbara.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
dezbarare sf [At: POLIZU / E: dezbara] 1 Determinare (a unei persoane unui animal etc.) sa renuntze la o deprindere (rea) Si: dezvatzare. 2 (Pex) Dezobishnuire. 3 (Pex) Pronuntzare. 4 Despartzire (a cuiva) de cineva sau de ceva. 5 Indepartare (a cuiva). 6 Eliberare (a cuiva).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEZBARÁRE s. f. Actziunea de a se dezbara; dezobishnuire dezvatz.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
dezbaráre s. f. g.d. art. dezbarắrii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dezbaráre s. f. g.d. art. dezbararii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEZBARÁRE s. debarasare dezobishnuire dezvatz dezvatzare scapare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DEZBARARE s. debarasare dezobishnuire dezvatz dezvatzare scapare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
| substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezbarare, dezbararisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a se dezbara. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezobishnuire dezvatz
etimologie:
- dezbara DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.