7 definitzii pentru dezobishnuire
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DEZOBISHNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobishnui. V. dezobishnui.
DEZOBISHNUÍRE s. f. Faptul de a (se) dezobishnui. V. dezobishnui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de dante
- actziuni
dezobishnuire sf [At: POLIZU / V: (inv) desobicin~ / S shi: (inv) deso~ / Pl: ~ri / E: dezobishnui] Dezbarare de ceva.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DEZOBISHNUÍRE s. f. Faptul de a se dezobishnui.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
!dezobishnuíre (dezo/dezo) s. f. g.d. art. dezobishnuírii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
dezobishnuíre s. f. (sil. mf. dez) g.d. art. dezobishnuírii
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DEZOBISHNUÍRE s. v. dezbarare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DEZOBISHNUIRE s. debarasare dezbarare dezvatz dezvatzare scapare. (~ de un viciu.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- silabatzie: de-zo-, dez-o-
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
dezobishnuire, dezobishnuirisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a (se) dezobishnui. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: dezbarare
etimologie:
- dezobishnui DEX '98 DEX '09
Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.