8 definiții pentru dezavuare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Livr.) Faptul de a dezavua. [Pr.: -vu-a-] – V. dezavua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezavuare sf [At: HAMANGIU, C. C. XLII / S și: (înv) desa~ / P: ~vu-a~ / Pl: ~uări / E: dezavua] 1 (Liv) Dezaprobare. 2 (Liv) Condamnare. 3 (Liv) Nerecunoaștere. 4 (Liv) Contestare. 5 (Jur; îs) Acțiune de ~ Acțiune de nerecunoaștere a paternității prin care bărbatul contestă legitimitatea copilului adulterin sau a copilului născut afară de termenul prevăzut de lege.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAVUÁRE, dezavuări, s. f. (Franțuzism) Faptul de a dezavua; dezaprobare, desolidarizare. – Pronunțat: -vu-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZAVUÁRE s.f. Acțiunea de a dezavua și rezultatul ei; dezaprobare, desolidarizare. [< dezavua].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezavuáre (livr.) (de-za-vu-a-/dez-a-) s. f., g.-d. art. dezavuắrii (-vu-ă-); pl. dezavuắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezavuáre s. f. (sil. -vu-a-; mf. dez-), g.-d. art. dezavuării (sil. -vu-ă-); pl. dezavuări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZAVUÁRE s. v. blam, blamare, condamnare, desolidarizare, dezaprobare, înfierare, neaprobare, reprobare, respingere, stigmatizare
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dezavuare s. v. BLAM. BLAMARE. CONDAMNARE. DESOLIDARIZARE. DEZAPROBARE. ÎNFIERARE. NEAPROBARE. REPROBARE. RESPINGERE. STIGMATIZARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: de-za-vu-a-re, dez-a-vu-a-re
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
dezavuare, dezavuărisubstantiv feminin
- 1. Faptul de a dezavua. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: desolidarizare dezaprobare
etimologie:
- dezavua DEX '09 DEX '98 DN