dezavuare sf [At: HAMANGIU, C. C. XLII / S și: (înv) desa~ / P: ~vu-a~ / Pl: ~uări / E: dezavua] 1 (Liv) Dezaprobare. 2 (Liv) Condamnare. 3 (Liv) Nerecunoaștere. 4 (Liv) Contestare. 5 (Jur; îs) Acțiune de ~ Acțiune de nerecunoaștere a paternității prin care bărbatul contestă legitimitatea copilului adulterin sau a copilului născut afară de termenul prevăzut de lege.