opțiuni
  • info

10 definiții pentru detunătură

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc.; bubuit, detunare, detunet. – Detuna + suf. -ătură.

detunătúră sf [At: ANON. CAR. / Pl: ~ri / E: detuna + -ătură] 1 (Îvp) Trăsnet. 2 (Îvp) Fulger. 3 (îvr; fig) Dărâmătură. 4 (Îvp) Explozie. 5 Descărcare a unei arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: bombardament, împușcătură, (înv) detunet (5). 6 Zgomot înfundat și puternic produs de declanșarea unor arme de foc, de o explozie sau de alte surse de zgomot Si: bubuit, detunare (5), detunat1 (5), detunet (6).

DETUNĂTÚRĂ, detunături, s. f. Zgomot puternic, bubuitură mare (produsă mai ales de o explozie sau de o armă de foc). Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130. Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157. O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149.

DETUNĂTÚRĂ ~i f. Zgomot puternic produs de o explozie sau de o armă de foc la descărcare. /a detuna + suf. ~ătură

detunătură f. detunare prelungită.

detunătúră f., pl ĭ (d. detun). Lovitură puternică. Dărămătură, prăbușitură, loc prăbușit. Neol. Bubuĭtură, pocnitură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri

detunătúră s. f., g.-d. art. detunătúrii; pl. detunătúri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DETUNĂTÚRĂ s. v. bubuitură.

DETUNĂTURĂ s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunare, detunat, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)

Intrare: detunătură
detunătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • detunătură
  • detunătura
plural
  • detunături
  • detunăturile
genitiv-dativ singular
  • detunături
  • detunăturii
plural
  • detunături
  • detunăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

detunătură, detunăturisubstantiv feminin

  • 1. Zgomot puternic (ca al tunetului) produs de o explozie, de o armă de foc etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: bubuit bubuitură detunare detunet
    • format_quote Motorul porni cu niște detunături ca de tun. DUMITRIU, V. L. 130. DLRLC
    • format_quote Numai susurul Prahovei, numai detunătura unei stînci prăvălită din înălțimi, numai izbitura securilor care mușcau din tulpina mustoasă a copacilor tulburau tihna locului. PAS, L. II 157. DLRLC
    • format_quote O detunătură înfiorătoare vui și se sparse de zidurile castelului. VLAHUȚĂ, O. A. I 149. DLRLC
etimologie:
  • Detuna + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.