9 definiții pentru detunare
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DETUNÁRE, detunări, s. f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. – V. detuna.
DETUNÁRE, detunări, s. f. Acțiunea de a detuna (1) și rezultatul ei; bubuit, detunătură. – V. detuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
detunare1 sf [At: HELIADE, O. I, 332 / Pl: ~nări / E: detuna] 1 (Pop) Trăsnet. 2 (Îvp) Declanșare a unor arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: împușcătură, (rar) detunat1 (2). 3 (Îvp; pex) Încărcare a unei arme de foc Si: (rar) detunat1 (3). 4 (Înv) Bombardament. 5 Detunătură (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
detunare2 sf vz detonare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DETUNÁRE, detunări, s. f. (Ieșit din uz) Acțiunea de a detuna (1) și zgomotul produs de o armă care detună; bubuit, bubuitură, detunătură. Deodată zbucni în tăcerea nopții detunarea unei arme. VLAHUȚĂ, O. A. 151. Se aude de departe o detunare de tun. NEGRUZZI, S. III 390.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
detunare f. sgomotul produs de o explozie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
detunáre s. f., g.-d. art. detunắrii; pl. detunắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
detunáre s. f., g.-d. art. detunării; pl. detunări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DETUNÁRE s. v. bubuitură.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DETUNARE s. bubuire, bubuit, bubuitură, detonație, detunat, detunătură, duduit, duduitură, trăsnet, trăsnitură, vuiet, (rar) detunet, (înv. și reg.) sunet, (reg.) durăt. (~ tunului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
detunare, detunărisubstantiv feminin
- sinonime: bubuit bubuitură detunătură
- Deodată zbucni în tăcerea nopții detunarea unei arme. VLAHUȚĂ, O. A. 151. DLRLC
- Se aude de departe o detunare de tun. NEGRUZZI, S. III 390. DLRLC
-
etimologie:
- detuna DEX '98 DEX '09