9 definitzii pentru detunare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DETUNÁRE detunari s. f. Actziunea de a detuna (1) shi rezultatul ei; bubuit detunatura. V. detuna.
DETUNÁRE detunari s. f. Actziunea de a detuna (1) shi rezultatul ei; bubuit detunatura. V. detuna.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
detunare1 sf [At: HELIADE O. I 332 / Pl: ~nari / E: detuna] 1 (Pop) Trasnet. 2 (Ivp) Declanshare a unor arme de foc (cu scopul de a ucide) Si: impushcatura (rar) detunat1 (2). 3 (Ivp; pex) Incarcare a unei arme de foc Si: (rar) detunat1 (3). 4 (Inv) Bombardament. 5 Detunatura (6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
detunare2 sf vz detonare
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DETUNÁRE detunari s. f. (Ieshit din uz) Actziunea de a detuna (1) shi zgomotul produs de o arma care detuna; bubuit bubuitura detunatura. Deodata zbucni in tacerea noptzii detunarea unei arme. VLAHUTZA O. A. 151. Se aude de departe o detunare de tun. NEGRUZZI S. III 390.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
detunare f. sgomotul produs de o explozie.
- sursa: SHaineanu, ed. VI (1929)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
detunáre s. f. g.d. art. detunắrii; pl. detunắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
detunáre s. f. g.d. art. detunarii; pl. detunari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DETUNÁRE s. v. bubuitura.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
DETUNARE s. bubuire bubuit bubuitura detonatzie detunat detunatura duduit duduitura trasnet trasnitura vuiet (rar) detunet (inv. shi reg.) sunet (reg.) durat. (~ tunului.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
detunare, detunarisubstantiv feminin
- sinonime: bubuit bubuitura detunatura
- Deodata zbucni in tacerea noptzii detunarea unei arme. VLAHUTZA O. A. 151. DLRLC
- Se aude de departe o detunare de tun. NEGRUZZI S. III 390. DLRLC
-
etimologie:
- detuna DEX '98 DEX '09