8 definitzii pentru detunet
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
DETÚNET detunete s. n. (Rar) Detunatura. Detuna + suf. et. Cf. tunet.
detúnet sn [At: DOSOFTEI V. S. octombrie 41v/5 / Pl: ~e / E: detuna + et] (Inv) 16 Detunatura (16).
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
DETÚNET detunete s. n. (Rar) Detunatura. Detuna + suf. et. (dupa tuna tunet).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de IoanSoleriu
- actziuni
DETÚNET detunete s. n. (Rar) Detunatura. La pornirea dantzurilor sa se imbulzeasca shi muzici shi detunete de pushti shi clopote o data. SADOVEANU Z. C. 330.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
detúnet (rar) s. n. pl. detúnete
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
detúnet s. n. pl. detúnete
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
DETÚNET s. v. bubuire bubuit bubuitura detonatzie detunare detunat detunatura duduit duduitura trasnet trasnitura vuiet.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
detunet s. v. BUBUIRE. BUBUIT. BUBUITURA. DETONATZIE. DETUNARE. DETUNAT. DETUNATURA. DUDUIT. DUDUITURA. TRASNET. TRASNITURA. VUIET.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
detunet, detunetesubstantiv neutru
- 1. Detunatura. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: detunatura
- La pornirea dantzurilor sa se imbulzeasca shi muzici shi detunete de pushti shi clopote o data. SADOVEANU Z. C. 330. DLRLC
-
etimologie:
- Detuna + sufix et. DEX '09
- tunet DEX '09