opțiuni
  • info

14 definiții pentru descreți

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Pref. des- + [în]creți.

descrețí [At: LB / Pzi: ~țésc / E: des- + (în)creți] 1-2 vtr (D. un lucru creț, încrețit sau zbârcit; spc d. o țesătură, o haină sau d. piele) A (se) netezi. 3-4 vtr (Îe) A (i se) ~ fruntea (mai rar) fața (cuiva) A nu mai fi încruntat. 5-6 vtr (Fig; îae) A (se) destinde. 7 vt (Fig; îe) A ~ sprâncenele A lua un aer vesel. 8 vt A descoase un obiect încrețit. 9 vt (Rar) A desface un obiect legat cu șnur.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ Tranz. și refl. A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat; fig. a (se) destinde, a (se) însenina. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu șnur. – Des1-+ [în]creți.

DESCREȚÍ, descrețesc, vb. IV. Tranz. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. ♦ A destinde, a face să nu mai fie încruntat; fig. (împreună cu complementul: «fața»,«sprînceana», «fruntea» etc.) a se însenina, a-și recăpăta voioșia, buna dispoziție. Duca tăcu, fără să-și descrețească sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 101. Să lăsăm însă pe Zamfirescu să continuie și să-i descrețim puțin fruntea. MACEDONSKI, O. IV 53. ◊ Refl. Fețele oamenilor se vor descreți. CAMILAR, N. I 416. Ruset se descreți, vesel. SADOVEANU, Z. C. 123. Eu cred că poporul are nevoie și de petreceri, ca să i se descrețească fruntea. CAMIL PETRESCU, T. II 522. ♦ (Rar) A deschide un obiect legat cu un șnur. Punga ș-o descrețește. PANN, P. V. I 20.

A DESCREȚÍ ~ésc tranz. A face să se descrețească. /des- + a [în]creți

A SE DESCREȚÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre păr) A deveni drept, fără cârlionți. 2) (despre țesături, piele, hârtie etc.) A se întinde desfăcându-și încrețiturile. 3) (despre pielea omului) A deveni netedă, fără zbârcituri. 4) fig. A-și recăpăta buna dispoziție; a se însenina. /des- + a [în] creți

descrețì v. 1. a șterge crețurile sau sbârciturile; 2. fig. a îmbucura, a înveseli.

descrețésc v. tr. (d. creț). Suprim. crețorile, încrețiturile, zbîrciturile. Fig. Înveselesc: l-am făcut să-șĭ descrețească fruntea. V. scapăr și chĭondorîș.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

descrețí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 să descrețeáscă

descrețí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. descrețésc, imperf. 3 sg. descrețeá; conj. prez. 3 sg. și pl. descrețeáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DESCREȚÍ vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)

DESCREȚI vb. (rar) a (se) descrunta. (Fruntea i s-a mai ~.)

A (se) descreți ≠ a (se) încreți

A descreți ≠ a cuta, a încreți

Intrare: descreți
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • descreți
  • descrețire
  • descrețit
  • descrețitu‑
  • descrețind
  • descrețindu‑
 singular plural
  • descrețește
  • descrețiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • descrețesc
 (să)
  • descrețesc
  • descrețeam
  • descreții
  • descrețisem
a II-a (tu)
  • descrețești
 (să)
  • descrețești
  • descrețeai
  • descrețiși
  • descrețiseși
a III-a (el, ea)
  • descrețește
 (să)
  • descrețească
  • descrețea
  • descreți
  • descrețise
plural I (noi)
  • descrețim
 (să)
  • descrețim
  • descrețeam
  • descrețirăm
  • descrețiserăm
  • descrețisem
a II-a (voi)
  • descrețiți
 (să)
  • descrețiți
  • descrețeați
  • descrețirăți
  • descrețiserăți
  • descrețiseți
a III-a (ei, ele)
  • descrețesc
 (să)
  • descrețească
  • descrețeau
  • descrețiră
  • descrețiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

descreți, descrețescverb

  • 1. A netezi o țesătură, o haină încrețită; a desface crețurile. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: netezi antonime: cuta încreți
    • 1.1. tranzitiv reflexiv A face să nu mai fie sau a nu mai fi încruntat. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: descrunta
      • format_quote Duca tăcu, fără să-și descrețească sprînceana. SADOVEANU, Z. C. 101. DLRLC
      • 1.1.1. figurat A (se) destinde, a (se) însenina. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        sinonime: destinde însenina
        • format_quote Să lăsăm însă pe Zamfirescu să continuie și să-i descrețim puțin fruntea. MACEDONSKI, O. IV 53. DLRLC
        • format_quote Fețele oamenilor se vor descreți. CAMILAR, N. I 416. DLRLC
        • format_quote Ruset se descreți, vesel. SADOVEANU, Z. C. 123. DLRLC
        • format_quote Eu cred că poporul are nevoie și de petreceri, ca să i se descrețească fruntea. CAMIL PETRESCU, T. II 522. DLRLC
    • 1.2. rar A deschide un obiect legat cu șnur. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Punga ș-o descrețește. PANN, P. V. I 20. DLRLC
etimologie:
  • Prefix des- + [în]creți. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.