opțiuni
  • info

12 definiții pentru derută

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute.

DERÚTĂ, derute, s. f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. – Din fr. déroute.

derútă sf [At: CONTEMP., S. II, 1948, nr. 112, 7/6 / Pl: ~te / E: fr déroute] 1 (Șfg) Stare de zăpăceală, de dezorientare. 2 (Mil; d. o trupă învinsă; îe) A merge sau a fi în ~ A se risipi, a se împrăștia, a fugi în dezordine.

DERÚTĂ s. f. Dezorientare, zăpăceală.

DERÚTĂ s.f. Zăpăceală, dezordine; dezorientare. [Cf. fr. déroute].

DERÚTĂ s. f. stare de zăpăceală, de dezorientare, de dezordine. (< fr. déroute)

DERÚTĂ ~e f. Stare de zăpăceală, de dezorientare. /<fr. déroute

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

derútă s. f., g.-d. art. derútei; pl. derúte

derútă s. f., pl. derúte

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DERÚTĂ s. v. dezorientare.

DERUTĂ s. descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, perplexitate, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a vorbi la asuceală / la caterincă / la ciorănie / la derută / la mișto / la șme / la șmecherie / la ușcheală expr. (intl.) a lua peste picior; a vorbi argotic.

la derută expr. în mod neserios; în mod voit confuz.

Intrare: derută
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • derută
  • deruta
plural
  • derute
  • derutele
genitiv-dativ singular
  • derute
  • derutei
plural
  • derute
  • derutelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

derută, derutesubstantiv feminin

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.