deriva [At: MACEDONSKI O. IV 119 / Pzi: ~iv / E: fr dériver lat derivo are] 1 vt A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intrun canal. 2 vt (Med) A schimba circularea normala a fluidelor organice. 3 virp A se trage a proveni a rezulta din... 4 vi (Lin; d. limba cuvinte shi sensul lor) Ashi trage originea din... 5 vt A arata provenientza unui cuvant prin altul. 6 vi (D. cuvinte) A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. 7 vt A ramifica o cale de comunicatzie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 8 vt A indrepta vehiculele de pe o cale de comunicatzie pe alta cale. 9 vt (Mat) A calcula derivata unei functzii. 10 vi (D. un vas plutitor) A se abate a se departa din drumul sau normal sub actziunea vantului sau a unui curent Si: a devia. modificata

DERIVÁ derív vb. I. 1. Intranz. A se trage a proveni a rezulta din... Multe deprinderi rele deriva din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limba cuvinte shi sensul cuvintelor) A proveni ashi trage originea din...; (tranz.) a arata provenientza unui cuvint din altul. Limba romina deriva din limba latina. Cuvintul rominesc «obraz» deriva din cuvintul vechi slav «obrazŭ». b) (Despre cuvinte; cu determinari introduse prin prep. «de la») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvintul «fierar» deriva de la «fier» caruia i sa alipit sufixul «ar». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intrun canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicatzie pe alta cale existenta construita sau improvizata in acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicatzie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate a se departa din drumul sau normal sub actziunea vintului sau a unui curent; a devia. Vaporul deriva mult spre dreapta din cauza furtunii.

DERIVÁ vb. I. 1. intr. a se trage a rezulta din... ♦ (Lingv.) A avea originea in... a veni din... 2. tr. A abate o apa din cursul ei firesc. 3. intr. (Despre nave sau avioane) A se abate a se indeparta de la directzia de mers sub influentza vanturilor a curentzilor; a devia. 4. tr. (Mat.) A calcula derivata unei functzii. [P.i. deriv vez. / < fr. dériver it. lat. derivare].

DERIVÁ vb. I. intr. 1. a se trage a rezulta din (ceva). ◊ (lingv.) ashi avea originea in... 2. (despre /aero/nave) a devia de la directzia de mers sub influentza vanturilor a curentzilor. II. tr. 1. (mat.) a calcula derivata unei functzii. 2. a abate o apa din cursul ei firesc. (< fr. dériver lat. derivare)

A DERIVÁ derív 1. intranz. 1) A fi de origine; a se trage dintrun neam oarecare; a proveni. 2) (despre cuvinte) A fi format prin afixare. 3) (despre vase plutitoare sau avioane) A se abate de la directzia data sub influentza vanturilor sau a curentzilor; a devia. 2. tranz. 1) (cuvinte) A forma cu ajutorul afixelor. 2) mat. (functzii) A determina prin calcul pentru a obtzine derivata. 3) (ape curgatoare) A abate din albie dand o directzie noua. 4) (vehicule) A orienta de pe o cale de comunicatzie pe alta. /<fr. dériver lat. derivare

derivà v. 1. ashi avea cauza a proveni: din ambitziune deriva multe rele; 2. Gram. ashi trage originea; 3. Med. a abate din cursul lor sangele umorile organismului.

derív a á v. tr. (lat. derivo riváre d. rivus riŭ. V. rival). Departez de cursu orĭ de drumu luĭ. Gram. Trag originea unuĭ cuvint. V. refl. Vin provin: Roman se deriva din Roman cashu se deriva din lapte. k v. intr. e greshit. Decĭ: cashu se deriva nu: deriva.

derivá (a ~) vb. ind. prez. 3 deríva

derivá vb. ind. prez. 1 sg. derív 3 sg. shi pl. deríva

DERIVÁ vb. 1. v. rezulta. 2. (LINGV.) a proveni a veni (pop.) a se trage. (Cuvantul „inflori” ~ din substantivul „floare”.)

DERIVA vb. 1. a proveni a rezulta (pop.) a se trage. (Multe consecintze ~ de aici.) 2. (LINGV.) a proveni a veni (pop.) a se trage. (Cuvintul „nashtere” ~ din verbul „nashte”.)