DERIVÁ derív vb. I. 1. Intranz. A se trage a proveni a rezulta din... Multe deprinderi rele deriva din lene. ♦ (Lingv.) a) (Despre limba cuvinte shi sensul cuvintelor) A proveni ashi trage originea din...; (tranz.) a arata provenientza unui cuvint din altul. Limba romina deriva din limba latina. Cuvintul rominesc «obraz» deriva din cuvintul vechi slav «obrazŭ». b) (Despre cuvinte; cu determinari introduse prin prep. «de la») A se forma cu ajutorul unui sufix sau al unui prefix. Cuvintul «fierar» deriva de la «fier» caruia i sa alipit sufixul «ar». 2. Tranz. (Tehn.) A abate o apa curgatoare din albia ei naturala in alta albie sau intrun canal. ♦ A abate vehiculele de pe o cale de comunicatzie pe alta cale existenta construita sau improvizata in acest scop. ♦ A ramifica o cale de comunicatzie sau un canal de la traseul principal pentru a forma un traseu secundar. 3. Intranz. (Despre un vas plutitor) A se abate a se departa din drumul sau normal sub actziunea vintului sau a unui curent; a devia. Vaporul deriva mult spre dreapta din cauza furtunii.