DEPRÍNDERE deprinderi s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obishnuintza obicei. 3. Ushurintza capatata dea lungul timpului intro indeletnicire profesie oarecare; pricepere destoinicie dexteritate. 4. (Rar) Practica obishnuita intro indeletnicire ocupatzie oarecare; exercitziu. V. deprinde.

deprindere sf [At: MARCOVICI C. 1/13 / V: dap~^[1] / Pl: ~ri / E: deprinde] 1 Dobandire a unor cunoshtintze temeinice intrun domeniu prin invatzatura sau prin practica organizata sistematica Si: deprins¹ (1). 2 Obishnuintza. 3 Familiarizare. 4 (Inv) Instruire. 5 Dresare. 6 Ushurintza capatata dea lungul timpului intro indeletnicire oarecare Si: deprins¹ (6) destoinicie dexteritate pricepere. 7 (Rar) Practica obishnuita intro indeletnicire oarecare Si: deprins¹ (7) exercitziu.

DEPRÍNDERE deprinderi s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. 2. Obishnuintza obicei. 3. Ushurintza capatata dea lungul timpului intro indeletnicire oarecare; pricepere destoinicie dexteritate. 4. (Rar) Practica obishnuita intro indeletnicire oarecare; exercitziu. V. deprinde.

DEPRÍNDERE deprinderi s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. Educarea shi deprinderea oamenilor muncii cu conducerea treburilor tzarii. 2. Obishnuintza obicei. Deprinderile shi vorbele mele nau fost totdeauna prea statornice. SADOVEANU Z. C. 119. Iartama... k nam putut sami stapinesc fatza de tine gestul defensiv care mi la lasat deprinderea. GALACTION O. I 225. Figureazatzi unul din acei vechi boieri de tzara moldavi primitivi cu deprinderi patriarhale. NEGRUZZI S. I 221. 3. Ushurintza intro indeletnicire oarecare cishtigata printro practica indelungata; destoinicie dexteritate. Deprindere tehnica. 4. (Neobishnuit) Actziune obishnuita des repetata intro indeletnicire oarecare exercitziu. Deprinderile sprintene shi obositoare ale vinatoriei. ODOBESCU S. III 13.

DEPRÍNDERE ~i f. 1) Insushire dobandita cu timpul prin practica shi devenita trasatura caracteristica; obicei; obishnuintza. 2) Pricepere capatata prin repetarea aceleiashi activitatzi; obishnuintza. /v. a (se) deprinde

deprindere f. 1. dispozitziune ushurintza dobandita prin repetzirea acelorash acte: deprinderea este o a doua natura; 2. tzendentza de a face adesea aceleashi lucruri: deprinderi bune rele; 3. exercitziu.

depríndere f. Actziunea de a deprinde exercitziŭ: deprindere la lupta la scris. Tema exercitziŭ de gramatica: deprindere de tradus (k sa fie tradusa). Obishnuintza abitudine: deprinderea e alta natura. Obiceĭ: deprindere buna deprinderea rea (narav).

depríndere (deprin) s. f. g.d. art. deprínderii; pl. deprínderi

depríndere s. f. (sil. prin) → prindere

DEPRÍNDERE s. 1. v. aclimatizare. 2. v. insushire. 3. v. obicei. 4. (mai ales la pl.) v. comportare. 5. (mai ales la pl.) v. tabiet. 6. v. fire.

DEPRÍNDERE s. v. exercitziu invatzare invatzatura practica studiu.

DEPRINDERE s. 1. aclimatizare acomodare adaptare dedare familiarizare obishnuire. (~ sa in noul mediu.) 2. insushire invatzare. (~ unor notziuni elementare.) 3. obicei obishnuintza (inv. shi pop.) narav (pop.) invatz treaba (inv. shi reg.) nacafa (prin Olt.) sabash (inv.) invatzatura obicina. (Conform ~ a plecat la plimbare.) 4. (mai ales la pl.) apucatura comportament comportare conduita maniere (pl.) moravuri (pl.) naravuri (pl.) obiceiuri (pl.) purtare (pop.) moda (Transilv.) pont (inv.) duh (turcism inv.) talim. (Ce inseamna ~ile astea?) 5. (mai ales la pl.) apucatura obicei obishnuintza tabiet (inv.) taifet. (Are ~ile lui zilnice.) 6. apucatura fire narav obicei obishnuintza (Ban.) ogod. (Iam aflat ~.)

deprindere s. v. EXERCITZIU. INVATZARE. INVATZATURA. PRACTICA. STUDIU.

Deprindere ≠ dezvatzare