DEPRÍNDERE deprinderi s. f. 1. Faptul de a (se) deprinde. Educarea shi deprinderea oamenilor muncii cu conducerea treburilor tzarii. 2. Obishnuintza obicei. Deprinderile shi vorbele mele nau fost totdeauna prea statornice. SADOVEANU Z. C. 119. Iartama... k nam putut sami stapinesc fatza de tine gestul defensiv care mi la lasat deprinderea. GALACTION O. I 225. Figureazatzi unul din acei vechi boieri de tzara moldavi primitivi cu deprinderi patriarhale. NEGRUZZI S. I 221. 3. Ushurintza intro indeletnicire oarecare cishtigata printro practica indelungata; destoinicie dexteritate. Deprindere tehnica. 4. (Neobishnuit) Actziune obishnuita des repetata intro indeletnicire oarecare exercitziu. Deprinderile sprintene shi obositoare ale vinatoriei. ODOBESCU S. III 13.