deosebire sf [At: CANTEMIR I. I. I 63 / V: (ivp) dao~ ~sab~ ~sib~ / P: deo~ / Pl: ~ri / E: deosebi²] 1 (Inv) Despartzire (12). 2 Diferentza. 3 (Ivr; shis) ~ loghiceasca Categorie a logicii porfiriene corespunzatoare termenului differentia. 4 (Mat; inv) Rest. 5 (Ilav) Cu ~ In mod special. 6 (Ial) Mai ales. 7 (Ilav) Cu ~(a) k... Cu diferentza k... 8 (Ilav) Cu ~ de... Cat se poate de... 9 (Ial) Foarte. 10 (Ilav) Fara ~ Fara exceptzie. 11 (Ilav) Spre (sau in) ~ de... In opozitzie cu... 12 Lipsa de asemanare. 13 (Inv; ie) A avea ~ A fi diferit. 14 (Inv) Exceptzie (1). 15 (Fzf) Faza incipienta a contradictziei.

DEOSEBÍRE deosebiri s. f. Actziunea de a (se) deosebi shi rezultatul ei; lipsa de asemanare diferentza. Poate k nu mai ai tu nici un sentiment pentru el altfel nai vedea deosebirile cum nu le vedeai alta data. Sigur k va deosebitzi nu sint doi oameni la fel pe lume. DEMETRIUS C. 8. Nu e deosebire intre dinsele nici la frumusetza nici la stat nici la purtat. DREANGA P. 270. Deosebirea ce se vede in starea muncitorilor plugari intre mai multe popoare ishi are pricina in institutziile ce cirmuiesc proprietatea. BALCESCU O. I 135. ◊ Loc. adv. Cu deosebire = a) deosebit de mult foarte mult. Lea placut filozofilor cu deosebire aceasta parte a vinatoarei. SADOVEANU D. P. 83. Adela mia cintat azi o bucata care shtie cami place cu deosebire. IBRAILEANU A. 45; b) mai ales. Fiece vorba il impungea drept in inima cu deosebire fiindca auzea tot satul. REBREANU I. 29; c) (la gradul comparativ) foarte frumos foarte bine. Trebuie dar sal primim mai cu deosebire. ALECSANDRI T. I 276. (Precedind adjective shi adverbe) Cu deosebire de... = foarte deosebit de... cit se poate de... Fiecare floare era cu deosebire de mindra shi cu un miros dulce de te imbata. ISPIRESCU L. 6. Cu deosebire (sau deosebirea) k... = cu diferentza k... SHishi ie un suflet de nora intocmai dupa chipul shi asemanarea celei dentai: cu deosebire numai k aceasta era mai in virsta. CREANGA P. 7. Fara deosebire = fara exceptzie in mod absolut. Totzi oamenii fara deosebire vom fi deopotriva. CAMILAR N. I 400. Spre deosebire de... = in opozitzie in contrast cu... Rupeam bucatzile de friptura cu miinile... Noua copiilor ne convenea spre deosebire de mama. SAHIA N. 57. ◊ Expr. (Invechit) A avea deosebire = a se deosebi a fi diferit (unul de altul). Toate aste frasis se sfirshesc cu «sara» dar precum atzi vazut au deosebire in scris. NEGRUZZI S. I 5. Varianta: (regional) deosibíre (ISPIRESCU L. 381) s. f.

DEOSEBÍRE deosebiri s. f. [Var.: (reg.) deosibíre s. f.]

DEOSEBÍRE ~i f. 1) v. A DEOSEBI shi A SE DEOSEBI. 2) Lipsa de asemanare; diferentza; distinctzie. ◊ Cu ~ mai ales; in special. Spre ~ de... in opozitzie cu... /v. a (se) deosebi

deosebire f. lucrarea de a deosebi: diferentza distinctziune; cu deosebire in special mai ales.

deosebíre f. (eo 2 silabe). Separatziune. Distinctziune; diferentza. Deosebire de parerĭ divergentza de opiniune. Cu deosebire maĭ ales. Vechĭ osebire.

deosibire sf vz deosebire

deosebíre (deo) s. f. g.d. art. deosebírii; pl. deosebíri

deosebíre s. f. (sil. deo) g.d. art. deosebírii; pl. deosebíri

DEOSEBÍRE s. 1. diferentza diferentziere discriminare discriminatzie distinctzie (rar) distingere. (Sa facem urmatoarea ~...) 2. diferentza (inv. shi pop.) osebire (Ban. Transilv. shi Maram.) deschilinire (inv.) osebitura. (Ce mare ~ este intre ei!)

DEOSEBIRE s. 1. diferentza diferentziere discriminare distinctzie (rar) distingere. (Sa facem urmatoarea ~...) 2. diferentza (inv. shi pop.) osebire (Ban. Transilv. shi Maram.) deschilinire (inv.) osebitura. (Ce mare ~ este intre ei!)

Deosebire ≠ asemanare

DEOSEBIRE. Subst. Deosebire osebire (inv. shi pop.) distinctzie distingere discriminare discriminatziune (rar) diferentza diferentziere nepotrivire neasemanare; inegalitate disproportzie; discrepantza dezacord distonantza disonanta (muz.) disparitate (livr.) divergentza incompatibilitate; polaritate contrarietate opozitzie contrast antiteza; antonimie; antonim. Contrariu antipod pol opus. Disensiune dezacord contrariere; contradictzie antagonism. Varietate variatzie eterogenitate diversitate diversificare felurime. Specific nota aparte trasatura distinctiva specificitate nuantza; originalitate irepetabilitate unicitate unicat. Adj. Deosebit osebit (inv. shi pop.) diferit distinct; discriminatoriu discriminant (rar); felurit divers variat eterogen distonant divergent contrastiv contrastzant; contrar advers adversativ opus opozit (inv.) antitetic incompatibil antagonist antagonic. Specific caracteristic propriu special particular unic irepetabil original neasemanat fara seaman neasemuit; inegalabil incomparabil distinctiv caracteristic. Vb. A se deosebi a se osebi (inv. shi pop.) a se distinge a diferi a se diferentzia a fi diferit a nu semana a nu se asemana a nu avea (nici o) asemanare a nu avea nimic comun. A distona a fi in dezacord a fi in discordantza a discorda a nu se armoniza a nu se potrivi a nu concorda a nu avea nici in clin nici in mineca cu cineva. A se opune a contrasta a se contrazice; a se diversifica a varia a feluri (inv.). A deosebi a osebi (inv. shi pop.) a distinge a diferentzia a face distinctzie a face deosebire a discrimina; a opune a pune fatza in fatza; a diversifica a varia. Adv. In mod diferit in chip deosebit; altfel in alt fel; altcum altcumva; k de la cer la pamint; in opozitzie in contrast cu.... V. dezacord diversitate opozitzie originalitate relatzie specific.