DEOSEBIRE. Subst. Deosebire osebire (inv. shi pop.) distinctzie distingere discriminare discriminatziune (rar) diferentza diferentziere nepotrivire neasemanare; inegalitate disproportzie; discrepantza dezacord distonantza disonanta (muz.) disparitate (livr.) divergentza incompatibilitate; polaritate contrarietate opozitzie contrast antiteza; antonimie; antonim. Contrariu antipod pol opus. Disensiune dezacord contrariere; contradictzie antagonism. Varietate variatzie eterogenitate diversitate diversificare felurime. Specific nota aparte trasatura distinctiva specificitate nuantza; originalitate irepetabilitate unicitate unicat. Adj. Deosebit osebit (inv. shi pop.) diferit distinct; discriminatoriu discriminant (rar); felurit divers variat eterogen distonant divergent contrastiv contrastzant; contrar advers adversativ opus opozit (inv.) antitetic incompatibil antagonist antagonic. Specific caracteristic propriu special particular unic irepetabil original neasemanat fara seaman neasemuit; inegalabil incomparabil distinctiv caracteristic. Vb. A se deosebi a se osebi (inv. shi pop.) a se distinge a diferi a se diferentzia a fi diferit a nu semana a nu se asemana a nu avea (nici o) asemanare a nu avea nimic comun. A distona a fi in dezacord a fi in discordantza a discorda a nu se armoniza a nu se potrivi a nu concorda a nu avea nici in clin nici in mineca cu cineva. A se opune a contrasta a se contrazice; a se diversifica a varia a feluri (inv.). A deosebi a osebi (inv. shi pop.) a distinge a diferentzia a face distinctzie a face deosebire a discrimina; a opune a pune fatza in fatza; a diversifica a varia. Adv. In mod diferit in chip deosebit; altfel in alt fel; altcum altcumva; k de la cer la pamint; in opozitzie in contrast cu.... V. dezacord diversitate opozitzie originalitate relatzie specific.