optziuni
  • info

15 definitzii pentru demarca

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEMARCÁ demarchez vb. I. 1. Tranz. A insemna printro linie de demarcatzie; a delimita a despartzi a hotarnici. 2. Refl. (Sport) A scapa de sub supravegherea adversarului. [Prez. ind. shi: demárc] Din fr. démarquer.

demarca [At: DEX / Pzi: ~chez / E: fr démarquer] 1 vt A trasa o linie de demarcatzie (6). 2 vt A delimita. 3 vt A despartzi. 4 vr (Spt) A scapa de sub supravegherea adversarului.

DEMARCÁ demarchez vb. I. 1. Tranz. A insemna printro linie de demarcatzie; a delimita a despartzi a hotarnici. 2. Refl. (Sport) A scapa de sub supravegherea adversarului. Din fr. démarquer.

DEMARCÁ demarchez vb. I. 1. Tranz. A insemna printro linie de demarcatzie; a delimita a despartzi a hotarnici. 2. Refl. (Despre un jucator de fotbal handbal etc.) A scapa de sub paza unui adversar a evita actziunea de supraveghere a adversarului.

DEMARCÁ vb. I. 1. tr. A insemna printro linie de demarcatzie; a margini a separa a delimita a hotarnici. 2. refl. (Sport) A scapa de sub supravegherea adversarului. [< fr. démarquer it. demarcare].

DEMARCÁ vb. I. tr. a insemna printro linie de demarcatzie; a delimita a despartzi a separa. II. refl. (sport) a scapa de sub supravegherea adversarului. (< fr. démarquer)

A DEMARCÁ ~chéz tranz. A determina trasand anumite limite; a delimita; a tzarmuri. /<fr. démarquer

A SE DEMARCÁ pers. 3 se ~cheáza intranz. (despre jucatori de fotbal handbal etc.) A ieshi de sub supravegherea unui adversar. /<fr. démarquer

*demárc shi chéz a cá v. tr. (fr. démarquer a scoate marca de pe un lucru cu intzelesu luĭ marquer a marca. V. marca). Separ hotarnicesc delimitez.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

!demarca1 (a ~) (a delimita) vb. ind. prez. 1 sg. demarchez 3 demarcheaza; conj. prez. 1 sg. sa demarchez 3 sa demarcheze

+demarca2 (a se ~) (a scapa de adversar) (sport) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma demarc 2 sg. te demarci 3 se demarca; conj. prez. 1 sg. sa ma demarc 2 sg. sa te demarci 3 sa se demarce; imper. 2 sg. afirm. demarcate; ger. demarcanduma

!demarcá (a ~) vb. ind. prez. 3 demarcheáza/demárca

demarcá vb. ind. prez. 1 sg. demarchéz/ demárc 3 sg. shi pl. demarcheáza/demárca

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEMARCÁ vb. v. delimita.

DEMARCA vb. a circumscrie a delimita a hotarnici a limita a marca a margini (inv.) a hotari a semna. (~ un teren.)

Intrare: demarca
demarca1 (1 -chez) verb grupa I conjugarea a II-a
verb (VT204)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcand
  • demarcandu‑
 singular plural
  • demarcheaza
  • demarcatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • demarchez
 (sa)
  • demarchez
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarchezi
 (sa)
  • demarchezi
  • demarcai
  • demarcashi
  • demarcaseshi
a III-a (el, ea)
  • demarcheaza
 (sa)
  • demarcheze
  • demarca
  • demarca
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcam
 (sa)
  • demarcam
  • demarcam
  • demarcaram
  • demarcaseram
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcatzi
 (sa)
  • demarcatzi
  • demarcatzi
  • demarcaratzi
  • demarcaseratzi
  • demarcasetzi
a III-a (ei, ele)
  • demarcheaza
 (sa)
  • demarcheze
  • demarcau
  • demarcara
  • demarcasera
demarca2 (1 -c) verb grupa I conjugarea I
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • demarca
  • demarcare
  • demarcat
  • demarcatu‑
  • demarcand
  • demarcandu‑
 singular plural
  • demarca
  • demarcatzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • demarc
 (sa)
  • demarc
  • demarcam
  • demarcai
  • demarcasem
a II-a (tu)
  • demarci
 (sa)
  • demarci
  • demarcai
  • demarcashi
  • demarcaseshi
a III-a (el, ea)
  • demarca
 (sa)
  • demarce
  • demarca
  • demarca
  • demarcase
plural I (noi)
  • demarcam
 (sa)
  • demarcam
  • demarcam
  • demarcaram
  • demarcaseram
  • demarcasem
a II-a (voi)
  • demarcatzi
 (sa)
  • demarcatzi
  • demarcatzi
  • demarcaratzi
  • demarcaseratzi
  • demarcasetzi
a III-a (ei, ele)
  • demarca
 (sa)
  • demarce
  • demarcau
  • demarcara
  • demarcasera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

demarca, demarchez / demarca, demarcverb

etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.