degrabă av [At: URECHE, L. 81 / V: (îrg) dăgrab, dăg~, ~b, ~bu, digrab, dig~ / E: de⁴ + grabă] 1 (Modal; îoc încet) Repede. 2 (Modal; îoc domol) Iute. 3 În grabă. 4 (Înv; îlav) Cu (sau în, întru) ~ În grabă. 5 (Temporal) Pe nesimțite. 6 (Îoc greu) Cu ușurință. 7 (Îvr; îoc rar) În ritm rapid. 8 (Temporal) Curând. 9 (Temporal) Devreme. 10 (Temporal) Îndată. 11 (Temporal) Imediat. 12 (Construit cu decât; îlav) Mai ~ Mai curând... decât. 13 (Îal) Mai probabil... decât. 14 (Pop; îe) A-i fi cuiva ~ A fi foarte grăbit.

DEGRÁBĂ adv. 1. Repede, iute, la repezeală. Mai degrabă-nainte, că pierdem vremea degeaba. CARAGIALE, O. III 41. Și-n treacăt o cuprinse lin într-un ungher degrabă. EMINESCU, O. I 174. Degrab’ puse voinicul mîna pe arc. ODOBESCU, S. III 180. 2. Curînd, devreme, de timpuriu. De-aș ajunge mai degrabă în tîrg, zise Prepeleac, să scap de rîia asta. CREANGĂ, P. 42. Să trăiți, și să vă vedeți țara cît mai degrabă! ALECSANDRI, T. II 39. Ieri numai am venit, și mîne mă duc. – Cum! așa degrabă ne lași? NEGRUZZI, S. I 39. ◊ Expr. Mai degrabă = mai ușor, mai curînd. Ian, auzi-l, mai degrabă i-ai putea strîmba fălcile, decît vorba. CREANGĂ, P. 164. Să mă întorc? Mai degrabă își va întoarce Dunărea cursul îndărăpt. NEGRUZZI, S. I 139.

DEGRÁBĂ adv. 1) În curând; repede. 2) De timpuriu; devreme. ◊ Mai ~ mai ușor. /de + grabă

degrábă adv. (de și grabă, ca devale, d. de și vale, și îndată, d. în și dată). Imediat, în grabă, grabnic: întoarce-te degrabă, vino maĭ degrabă. Degrabă! Haĭ degrabă! Maĭ ușor de admis, maĭ curînd (fr. plutôt): ochiĭ tăĭ îs maĭ degrabă cenușiĭ de cît albaștrĭ.

dăgrab av vz degrabă

dăgrabă av vz degrabă

degrabă (repede) (desp. de-gra-) adv. (Vino ~!)

degrábă (repede) (de-gra-) adv. (vine ~)

degrábă adv. (sil. -gra-)

degrabă (adv.)

de grabă.

DEGRÁBĂ adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute, îndată, neîntârziat, numaidecât, rapid, repede, timpuriu.

degrabă adv. v. CURÎND, DEVREME. FUGA. GRABNIC. IMEDIAT. IUTE. ÎNDATĂ. NEÎNTÎRZIAT. NUMAIDECÎT. RAPID. REPEDE. TIMPURIU.