devréme av [At: DEX / E: de⁴ + vreme] De timpuriu.

DEVRÉME adv. De timpuriu din timp. La drum e bine sa porneshti cit de demineatza iar sara sa poposeshti devreme. CREANGA P. 115. ◊ (Precedat de «mai» pentru intarire) Radu Comsha a plecat mai devreme acasa. C. PETRESCU I. II 30. Bucatele sa fie gata mai devreme. NEGRUZZI S. I 82. ◊ (Adjectival) Ei draga cucoane Matachi nu shtii mincarea de dimineatza shinsuratul devreme... SHapoi noi eram mai in virsta cind neam casatorit? ALECSANDRI T. I 349.

DEVRÉME adv. Din timp. /de + vreme

devreme adv. de timpuriu (seara shi dimineatza).

devréme adv. Din vreme din timp de timpuriŭ: a te scula devreme. Devreme ce de oare ce odata ce: devreme ce n’a venit inseamna k e bolnav.

devréme (din timp) (devre) adv. (sa sculat ~)

devréme adv. (sil. vre)

devreme

*de vréme (referitor la vreme) prep. + s. f. (in functzie ~)

de vreme.

DEVRÉME adv. 1. v. curand. 2. timpuriu (pop.) degraba. (Astazi se culca ~.)

DEVREME adv. 1. curind fuga grabnic imediat iute indata neintirziat numaidecit rapid repede (rar) tudila (pop.) degraba momentan (inv. shi reg.) nepristan numai (reg.) mintenash minteni (inv.) peshin techermecher. (Sa te intorci ~.) 2. timpuriu (pop.) degraba. (Astazi se culca ~.)

Devreme ≠ tarziu