optziuni
  • info

6 definitzii pentru defaimat

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEFAIMÁT A defaimatzi te adj. 1. Barfit ponegrit calomniat blamat (2). 2. (Rar) Cu reputatzie proasta cu nume rau. ♦ (Inv.; despre fapte) Care strica reputatzia; infamant. V. defaima.

DEFAIMÁT A defaimatzi te adj. 1. Barfit ponegrit calomniat blamat (2). 2. (Rar) Cu reputatzie proasta cu nume rau. ♦ (Inv.; despre fapte) Care strica reputatzia; infamant. V. defaima.

defaimat1 sn [At: MDA ms / V: ~fai~ ~faium~ ~fam~ ~am~ desf~ difaim~ / Pl: ~uri / E: defaima] 1 Defaimare (1). 2 (Inv) Subapreciere. 3 (Inv) Desconsiderare. 4 (Inv) Injosire. 5 (Inv) Umilire. 6 (Inv) Detestare. 7 Defaimare (7). 8 Blamare. 9 Calomniere. 10 Hulire. 1112 Defaimare (1213). 13 (Inv) Decadere. 14 (Inv) Profanare. 15 Defaimare (16). 16 (Inv) Condamnare. 17 (Inv) Stigmatizare. 18 Defaimare (19).

defaimat2 ~a a [At: BIBLIA (1688) 206 1/18 / V: ~fai~ ~faium~ ~fam~ ~am~ desf~ difaim~ / Pl: ~atzi ~e / E: defaima] 1 (Inv; d. oameni) Indepartat cu dispretz shi cu dojana. 2 (Inv) Subapreciat. 3 (Inv) Desconsiderat. 4 (Inv) Injosit. 5 (Inv) Umilit. 6 (Inv) Detestat. 7 (D. oameni) Vorbit de rau Si: barfit2 ponegrit2. 8 Blamat. 9 Calomniat. 10 Hulit. 1112 (D. oameni) Care (sa compromis sau) a fost facut sa se compromita. 13 (Inv) Decazut. 14 (Inv) Profanat. 15 (Inv; d. oameni) Criticat vehement. 16 (Inv) Condamnat. 17 (Inv) Stigmatizat. 18 (Pex) Ticalos. 19 (Inv; d. fapte) Condamnabil. 20 (Ivr; d. un act) Anulat. 21 (Reg; if desf~) Prefacut.

DEFAIMÁT A defaimatzi te adj. 1. Birfit calomniat hulit ponegrit. Inconjurat de nepasare sarac gonit sau defaimat... Voi smulge inima din pieptumi. MACEDONSKI O. I 218. 2. (Rar) Cu reputatzie proasta cu nume rau. Am vazut perindinduse tot ce Bucureshtii avea mai nabadaios mai zanatic... shi defaimat. M. I. CARAGIALE C. 57. ♦ (Despre fapte) Care strica reputatzia buna care aduce rushine; infamant. Itzi multzamesc k mai oprit de a face o fapta defaimata. NEGRUZZI S. I 174.

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEFAIMÁT adj. s. v. calomniat.

DEFAIMAT adj. s. birfit calomniat denigrat discreditat ponegrit (pop.) napastuit (fam. fig.) incondeiat. (Om ~.)

Intrare: defaimat
defaimat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • defaimat
  • defaimatul
  • defaimatu‑
  • defaimata
  • defaimata
plural
  • defaimatzi
  • defaimatzii
  • defaimate
  • defaimatele
genitiv-dativ singular
  • defaimat
  • defaimatului
  • defaimate
  • defaimatei
plural
  • defaimatzi
  • defaimatzilor
  • defaimate
  • defaimatelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

defaimat, defaimataadjectiv

    • format_quote Inconjurat de nepasare sarac gonit sau defaimat... Voi smulge inima din pieptumi. MACEDONSKI O. I 218. DLRLC
  • 2. rar Cu reputatzie proasta cu nume rau. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am vazut perindinduse tot ce Bucureshtii avea mai nabadaios mai zanatic... shi defaimat. M. I. CARAGIALE C. 57. DLRLC
    • 2.1. invechit (Despre fapte) Care strica reputatzia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: infamant
      • format_quote Itzi multzamesc k mai oprit de a face o fapta defaimata. NEGRUZZI S. I 174. DLRLC
etimologie:
  • vezi defaima DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.