defaimat² ~a a [At: BIBLIA (1688) 206 1/18 / V: ~fai~ ~faium~ ~fam~ ~am~ desf~ difaim~ / Pl: ~atzi ~e / E: defaima] 1 (Inv; d. oameni) Indepartat cu dispretz shi cu dojana. 2 (Inv) Subapreciat. 3 (Inv) Desconsiderat. 4 (Inv) Injosit. 5 (Inv) Umilit. 6 (Inv) Detestat. 7 (D. oameni) Vorbit de rau Si: barfit² ponegrit². 8 Blamat. 9 Calomniat. 10 Hulit. 1112 (D. oameni) Care (sa compromis sau) a fost facut sa se compromita. 13 (Inv) Decazut. 14 (Inv) Profanat. 15 (Inv; d. oameni) Criticat vehement. 16 (Inv) Condamnat. 17 (Inv) Stigmatizat. 18 (Pex) Ticalos. 19 (Inv; d. fapte) Condamnabil. 20 (Ivr; d. un act) Anulat. 21 (Reg; if desf~) Prefacut.