optziuni
  • info

16 definitzii pentru deduce

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

DEDÚCE dedúc vb. III. Tranz. 1. A deriva a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. 2. (Fin.) A scadea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumita suma din diferite motive. Din lat. deducere. Cf. fr. déduire.

dedúce vt [At: IORGOVICI O. 46 / Pzi: ~dúc / E: lat deducere] 12 (A deriva o judecata particulara sau) un fapt dintro judecata generala dintrun alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. 4 (Inv) A scadea. 5 (Ivr) A evolua catre o anumita urmare.

DEDÚCE dedúc vb. III. Tranz. A deriva a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. Din lat. deducere. Cf. (pt. sens) fr. déduire.

DEDÚCE dedúc vb. III. Tranz. A deriva a desprinde o judecata particulara din alta mai generala sau un fapt din altul a ajunge la o concluzie a trage o concluzie. Dupa ce stabili punctele cardinale deduse k steaua stralucea deasupra apusului. GALACTION O. I 615. Se putea deduce de la prima vedere k a mincat dulceatza. C. PETRESCU I. II 154.

DEDÚCE vb. III. tr. A desprinde o judecata particulara dintro judecata generala; a trage o concluzie (pe calea deductziei). [P.i. dedúc. / < lat. deducere cf. fr. déduire].

DEDÚCE vb. tr. a face o deductzie. (< lat. deducere dupa fr. déduire)

A DEDÚCE dedúc tranz. (concluzii) A desprinde prin deductzie. /<lat. deducere

deduce v. 1. a scadea o suma dintr’alta; 2. a trage o consecintza dintr’un principiu.

*dedúc dús a dúce v. tr. (lat. dedúcere. V. duc). Sustrag scot o suma dintr’alta: a deduce cheltuĭelile facute. Conclud trag o consecŭentza: daca tremurĭ deduc k tzie frig.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

dedúce (a ~) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dedúc 1 pl. dedúcem 2 pl. dedúcetzi; imper. 2 sg. dedú neg. nu dedúce; part. dedús

dedúce vb. → duce

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

DEDÚCE vb. (livr.) a prezuma (inv.) a cunoashte. (Ce ~ de aici?)

DEDÚCE vb. v. scadea.

DEDUCE vb. (inv.) a cunoashte. (Ce ~ de aici?)

deduce vb. v. SCADEA.

Dictzionare etimologice

Explica etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

dedúce (dedúc dedús) vb. A trage o concluzie. Format pe baza fr. déduire plecinduse de la duce. Der. deductzi(un)e s. f. din fr. déduction; deductiv adj. din fr. déductif.

Intrare: deduce
verb (VT643)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deduce
  • deducere
  • dedus
  • dedusu‑
  • deducand
  • deducandu‑
 singular plural
  • dedu
  • deduce
  • deducetzi
numarul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult k perfect
singular I (eu)
  • deduc
 (sa)
  • deduc
  • deduceam
  • dedusei
  • dedusesem
a II-a (tu)
  • deduci
 (sa)
  • deduci
  • deduceai
  • deduseshi
  • deduseseshi
a III-a (el, ea)
  • deduce
 (sa)
  • deduk
  • deducea
  • deduse
  • dedusese
plural I (noi)
  • deducem
 (sa)
  • deducem
  • deduceam
  • deduseram
  • deduseseram
  • dedusesem
a II-a (voi)
  • deducetzi
 (sa)
  • deducetzi
  • deduceatzi
  • deduseratzi
  • deduseseratzi
  • dedusesetzi
a III-a (ei, ele)
  • deduc
 (sa)
  • deduk
  • deduceau
  • dedusera
  • dedusesera
* forma nerecomandata sau greshita – (arata)
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

deduce, deducverb

  • 1. A deriva a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Dupa ce stabili punctele cardinale deduse k steaua stralucea deasupra apusului. GALACTION O. I 615. DLRLC
    • format_quote Se putea deduce de la prima vedere k a mincat dulceatza. C. PETRESCU I. II 154. DLRLC
  • 2. finantze A scadea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumita suma din diferite motive. DEX '09
    sinonime: scadea
etimologie:

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.