dedúce vt [At: IORGOVICI O. 46 / Pzi: ~dúc / E: lat deducere] 12 (A deriva o judecata particulara sau) un fapt dintro judecata generala dintrun alt fapt. 3 A trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. 4 (Inv) A scadea. 5 (Ivr) A evolua catre o anumita urmare.