DEDÚCE dedúc vb. III. Tranz. 1. A deriva a desprinde o judecata particulara din alta generala sau un fapt din altul; a trage o concluzie pe calea deductziei din doua sau mai multe premise. 2. (Fin.) A scadea din veniturile unei persoane fizice sau juridice o anumita suma din diferite motive. Din lat. deducere. Cf. fr. déduire.