DEBITÁ¹ debitez vb. I. Tranz. 1. A vinde marfa cu amanuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid de material pulverulent de energie etc. ♦ Fig. A spune a rosti ceva (neinsemnat plictisitor); a recita a declama. ♦ (Depr.) A spune minciuni. 3. A taia un material in bucatzi cu formele shi dimensiunile adecvate pentru folosirea sau prelucrarea lui ulterioara. Din fr. débiter.

debita¹ vt [At: CARAGIALE O. III 257 / Pzi: ~tez / E: fr débiter] 1 (C.i. marfuri) A vinde cu amanuntul. 2 A furniza o anumita cantitate de fluid de material pulverulent de energie etc. intrun anumit timp. 3 (Fam) A vorbi (mult plictisitor fara rost) Cf: a recita a spune a declama. 4 (Teh) A taia un material in forme shi dimensiuni potrivite pentru prelucrarea ulterioara.

DEBITÁ¹ debitez vb. I. Tranz. 1. A vinde marfa cu amanuntul. 2. A furniza o cantitate de fluid de material pulverulent de energie etc. ♦ Fig. A spune a rosti ceva (neinsemnat plictisitor); a recita a declama. 3. A taia un material in bucatzi cu formele shi dimensiunile adecvate pentru folosirea shi prelucrarea lor ulterioara. Din fr. débiter.

DEBITÁ¹ debitez vb. I. Tranz. 1. (In terminologia tehnica shi administrativa) A vinde marfa cu amanuntul. Persoanele din gospodariile particulare care mulg shi debiteaza laptele in consumatzie publica sint obligate sa se prezinte trimestrial la vizita medicala. B. O. 1951 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid de material marunt sau de energie. Generatorul debiteaza curent. ♦ Fig. A rosti a vorbi (de obicei repede mult pe nerasuflate); a recita a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul daca e considerat k filozofie shi debitat k atare. CAMIL PETRESCU T. II 88. De cite ori i intilneshti itzi debiteaza aceleashi banalitatzi care tzi leau spus shi ieri. VLAHUTZA O. A. 434. Inchipuitzivil... venind in fatza scenei luind o poza demna shi incepind sa ne debiteze o tirada. CARAGIALE O. III 257. 3. A taia un material in bucatzi de formele shi dimensiunile cerute pentru folosirea lui.

DEBITÁ¹ vb. I. tr. 1. A vinde (marfuri) cu amanuntul. 2. A da a furniza o anumita cantitate de fluid de lichid de energie etc. 3. (Fig.) A vorbi a spune a sporovai multe. ♦ A declama. 4. A taia (lemn tabla blocuri de piatra de marmura etc.) in bucatzi de anumite forme shi dimensiuni. [< fr. débiter].

DEBITÁ¹ vb. tr. 1. a furniza o anumita cantitate de fluid (lichid gaz) de energie etc. 2. a vinde (marfuri) cu amanuntul. (fig.) a vorbi a spune lucruri inutile prostii minciuni. 3. a taia (lemn tabla marmura etc.) in bucatzi de anumite forme shi dimensiuni care urmeaza a fi folosite sau prelucrate ulterior. (< fr. débiter)

A DEBITÁ¹ ~éz tranz. 1) (marfuri) A vinde prin debit; a realiza cu amanuntul. 2) (fluide materiale energie) A pune la dispozitzie in mod sistematic; a furniza. 3) fig. A reda prin cuvinte multe (shi plictisitoare). 4) (bushteni) A taia la gater pentru a obtzine cherestea. /<fr. debiter

debità v. 1. a vinde cu maruntzishul; 2. a inscrie k debitor; 3. fig. a recita a declama: a debita un rol; 4. a spune a povesti: a debita shtiri false.

*debitéz v. tr. (fr. débiter d. débit debit). Vind maĭ ales lucrurĭ micĭ shi ushoare de minuit. In contabilitate inscriŭ la debit. Procur o cantitate de lichid orĭ de gaz intr’un timp dat. Recitez declam: debitez un rol in calitate de actor. Indrug: a debita vrute shi nevrute.

debitá (a ~) vb. ind. prez. 3 debiteáza

debitá (o cantitate de fluid un text o suma de bani etc.) vb. ind. prez. 1 sg. debitéz 3 sg. shi pl. debiteáza

DEBITÁ vb. v. declama recita rosti spune vorbi zice.

debita vb. v. DECLAMA. RECITA. ROSTI. SPUNE. VORBI. ZICE.