DEBITÁ¹ debitez vb. I. Tranz. 1. (In terminologia tehnica shi administrativa) A vinde marfa cu amanuntul. Persoanele din gospodariile particulare care mulg shi debiteaza laptele in consumatzie publica sint obligate sa se prezinte trimestrial la vizita medicala. B. O. 1951 1122. 2. A furniza o cantitate de fluid de material marunt sau de energie. Generatorul debiteaza curent. ♦ Fig. A rosti a vorbi (de obicei repede mult pe nerasuflate); a recita a declama. Faimosul monolog [din Hamlet] e ridicul daca e considerat k filozofie shi debitat k atare. CAMIL PETRESCU T. II 88. De cite ori i intilneshti itzi debiteaza aceleashi banalitatzi care tzi leau spus shi ieri. VLAHUTZA O. A. 434. Inchipuitzivil... venind in fatza scenei luind o poza demna shi incepind sa ne debiteze o tirada. CARAGIALE O. III 257. 3. A taia un material in bucatzi de formele shi dimensiunile cerute pentru folosirea lui.