6 definiții pentru recitat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RECITÁ, recít, vb. I. Tranz. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri); a declama. – Din fr. réciter.
RECITÁ vb. I. tr. A spune cu voce tare (de obicei pe de rost) o poezie sau o bucată în proză; a declama. [P.i. recít, 3,6 -tă. / < fr. réciter, it., lat. recitare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RECITÁ recít tranz. (texte) A spune pe de rost, expresiv și cu intonația cerută; a declama. ~ o poezie. /<fr. réciter
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
recitá vb., ind. prez. 1 sg. recít, 3 sg. și pl. recítă; conj. prez. 3 sg. și pl. recíte
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
recit, -tat prt.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RECITÁ vb. a declama, a rosti, a spune, (rar) a debita, (pop.) a cuvânta. (A ~ o poezie.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
recita, recitverb
- 1. A spune cu voce tare, din memorie, un text (în versuri). DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: declama
- Radu cînta din gură, recita frumos poezii frumoase, spunea anecdote. VLAHUȚĂ, O. A. 112. DLRLC
- Marioara, în acest amestec, trecînd pe lîngă mine, îmi recită o strofă. BOLINTINEANU, O. 318. DLRLC
- Cîteodată... începea a-mi recita niscai versuri de a lui, pre care mi le traducea. NEGRUZZI, S. I 219. DLRLC
- L-au iubit și l-au recitat cu entuziasm. SADOVEANU, E. 84. DLRLC
-
etimologie:
- réciter DEX '09 DEX '98 DN