deasupra [At: PSALT. 26 / V: (reg) das~, dăs~ / E: de⁴ + asupra] 1-2 av (Îoc dedesubt) (În partea de) sus. 3 av (Îlav) Pe ~ Peste ceva. 4 av (Îal) În plus față de ceva. 5 av (Îal) În afară de asta. 6 av (Șîlav de pe ~) Fără a adânci lucrurile Si: superficial. 7 pp (Construit cu G) Exprimă situarea a unui obiect față de altul, cu care se află în contact Si: pe. 8 pp (Construit cu G) Exprimă situarea superioară a unui obiect față de altul, cu care nu se află în contact Mai sus de... 9 pp (Pop; îe) A fi ~ nevoii A ieși cu bine dintr-o situație dificilă. 10 pp (Îae) A scăpa de sărăcie. 11 (Îae) A scăpa de un pericol. 12 pp (Construit cu G) Exprimă deplasarea în poziție superioară în raport cu ceva Si: peste. 13 pp (Construit cu G) Exprimă orientarea din poziție de superioritate față de ceva Si: către. 14 pp (Construit cu G) Exprimă caracterul dominant al unui sentiment Si: asupra.

DEASÚPRA² prep. (Uneori în forma pe deasupra) În partea de sus, în partea imediat superioară. Se arătau deasupra răsăritului zările zilei. SADOVEANU, P. M. 301. ◊ Loc. prep. Pe deasupra. [Umbrele] pornesc pe deasupra cîmpiilor. BOGZA, C. O. 10. Pe deasupra de prăpăstii sînt zidiri de cetățuie. EMINESCU, O. I 76. De pe deasupra Fumul se strîngea de pe deasupra pămîntului, urcînd în văzduh. CAMILAR, N. I 387. ◊ Expr. A fi deasupra nevoii = a scăpa de greutăți, a învinge lipsurile, a ieși (cu bine) dintr-un moment greu. De-acum sîntem deasupra nevoii. CREANGĂ, P. 124. – Variantă: (regional) dasúpra (POPESCU, B. III 12, CARAGIALE, O. III 290, ODOBESCU, S. I 125) prep.

deasúpra (ea dift.) prep. cu gen. (lat. de, ad și supra). Pe, asupra (în opoz. cu dedesupt): o sabie atîrna deasupra capuluĭ luĭ Damocle. Pe deasupra, maĭ sus de: glonțu îi trecu pe deasupra capuluĭ. De deasupra, de sus: dă-mĭ un pahar de deasupra dulapuluĭ. – Vechĭ. de supra, de sus, de deasupra.

DASÚPRA² prep. v. deasupra².

+deasupra (pe ~) (desp. dea-su-pra) loc. adv.

!deasúpra (dea-su-pra) adv., prep. (deasupra lui)

deasupra

deasupra.

deasúpră- (înv.) (dea-su-pră-) prep. (deasupră-i)

DEASÚPRA adv., prep. s. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă mușamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.) de-a școála v. șotron.

DEASUPRA adv., prep. 1. adv. sus. (Se ridică ~.) 2. prep. pe, peste. (~ mesei era pusă mușamaua.) 3. prep. asupra, peste. (Se apleacă ~ lui.)

Deasupra ≠ dedesubt

NON EST PRINCEPS SUPRA LEGES, SED LEGES SUPRA PRINCIPEM (lat.) nu conducătorul stă deasupra legilor, ci legile deasupra conducătorului – Principiu atribuit lui Pliniu cel Tânăr. Toți oamenii, indiferent de rangul lor social, sunt datori să respecte legea. V. și Caesar non supra grammaticos.