DALÁC (1) dalacuri s. n. (2) dalaci s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor cu tulpina dreapta terminata cu o unica floare verzuie shi cu fructul o boaba neagraalbastrie de marimea unui bob de mazare; frunzele acestei plante se folosesc pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). Din tc. dalak „splina”.

dalác [At: I. GOLESCU C. / V: dal~ / E: tc dalak] 1 sn (Mpp) Antrax. 2 (Med; reg) Boala de piele la cai shi la unele vite cornute manifestata prin inflamarea pielii de la chishitza Si: ariceala dalacit. 3 (Med; Mol) Boala infectzioasa shi contagioasa datorita unui streptococ care se manifesta prin inflamarea shi inroshirea unei portziuni delimitate a pielii localizata cel mai adesea la fatza shi la membre Si: erizipel. 4 (Bot; reg) Planta erbacee din familia liliacee otravitoare cu tulpina dreapta terminata cu o unica floare verzuie shi cu fructul o boaba neagraalbastruie de marimea unui bob de mazare ale carei frunze sunt folosite in medicina populara la vindecarea antraxului Si: (reg) boabalupului boaba vulpii bobitza buruiana de beshica buruianadebuba buruiana de dalac dalacitza dalacoaica foaiededalac frunzadezgaiba iarbastelei marullupului muradeghite poalavulpii rasfug strugurul lupului turtalupului (Paris quadrifolia). 5 (Bot; reg) Spanaculciobanilor (Chenopodium bonushenricus). 6 (Bot; Olt) Pistornic (Abutilon theophrosti). 7 (Bot; reg) Papalau (Physalis alkekengi). 8 (Bot; reg; if dalac) Gheatza (Sedum spectabile).

DALÁC s. n. s. m. 1. S. n. (Med.) Antrax. 2. S. m. Planta erbacee otravitoare din familia liliaceelor cu tulpina dreapta terminata cu o unica floare verzuie shi cu fructul o boaba neagraalbastrie de marimea unui bob de mazare; frunzele acestei plante sunt intrebuintzate in popor pentru vindecarea dalacului (1) (Paris quadrifolia). Din tc. dalak „splina”.

DALÁC s. n. (Med.) Antrax. Cite vite nam avut noi deatunci? Pe unele leam vindut... pe altele lea mincat dalacul. CAMILAR TEM. 36. Un leac oarecare... impotriva ciumei holerei dalacului turbei. HOGASH DR. II 54. Doftorii... erau poruncitzi sa nu cumva sa spuie cuiva sau undeva k boala de care mureau cu sutele era ciuma ci sa zica k era asha ceva k un fel de dalac amestecat cu buba cu fierbintzeala shi cu moarte. GHICA S. 278.

DALÁC¹ ~ce n. pop. Boala molipsitoare a vitelor (transmisibila shi omului) manifestata prin abcese pulmonare gastrointestinale shi prin simptome de colaps; antrax. /<turc. dalak

dalác n. pl. urĭ (turc. dalak splina; bg. sirb. dalak dalac). Inflamatziunea splineĭ la kĭ. O buba molipsitoare foarte periculoasa numita shi talan carbune shi carbuncul (pústula maligna). S.m. Rasfug (cu care poporu vindeca pustula). V. spinz.

dalác smn vz dalac

dalác² (boala) s. n. pl. dalácuri

dalác (boala) s. n. pl. dalácuri

DALÁC s. 1. v. antrax. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aishor bobitza rasfug boabavulpii marullupului poamavulpii strugurullupului.

DALAC s. 1. (MED. MED. VET.) antrax carbune pustula maligna (reg.) armurare armuraritza buba (neagra rea) marmura rasfug talan bashica rea singe mohorit (prin Munt.) pripit (prin Ban. shi Munt.) spurcat (inv.) serpengea. 2. (BOT.; Paris quadrifolia) (reg.) aishor bobitza rasfug boabavulpii marullupului poamavulpii strugurullupului. erata

dalác (curi) s. n. 1. Pustula maligna antrax. 2. Boala a cailor inflamatzie a splinei. 3. Varietate de poama boaba vulpii (Paris quadrifolia). Mr. dalaca megl. dalac. Tc. dalak „splina” (SHeineanu II 152; Candrea) cf. bg. sb. dalak. Der. dalaci vb. (a se imbolnavi de antrax).

DALÁC (< tc.) s. n. (MED.) Antrax.