8 definiții pentru cărunție
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Cărunt + suf. -ie.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărunțíe sf [At: TDRG / Pl: ~ii / E: cărunt + -ie] (Rar) 1-3 Căruntețe (1-3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. Era un uriaș cu ochi albaștri și părul intrat în cărunție. SADOVEANU, N. F. 109.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUNȚÍE s. f. (Rar) Căruntețe. – Din cărunt + suf. -ie.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărunțíe (rar) s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărunțíe s. f., art. cărunțía, g.-d. cărunțíi, art. cărunțíei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRUNȚÍE s. v. caniție, căruntețe, cărunțeală.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
cărunție s. v. CANIȚIE. CĂRUNTEȚE. CĂRUNȚEALĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F134) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărunțiesubstantiv feminin
- 1. Caniție, căruntețe, cărunțeală. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: caniție căruntețe cărunțeală
- Era un uriaș cu ochi albaștri și părul intrat în cărunție. SADOVEANU, N. F. 109. DLRLC
-
etimologie:
- Cărunt + sufix -ie. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.