10 definiții pentru cărunțeală
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Cărunți + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
cărunțeálă sf [At: DDRF / Pl: ~eli / E: cărunți + -eală] 1-3 Căruntețe (1-3). 4 (Reg; fig) Lucru greu.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
CĂRUNȚEÁLĂ s. f. Căruntețe. – Din cărunți + suf. -eală.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de lgall
- acțiuni
cărunțeală f. fapta de a cărunți.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
cărunțeálă f., pl. élĭ. Rezultatu cărunțiriĭ: pe la tîmple i se vedea cărunțeala.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
cărunțeálă s. f., g.-d. art. cărunțélii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
cărunțeálă s. f., g.-d. art. cărunțélii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CĂRUNȚEÁLĂ s. v. caniție.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CĂRUNȚEALĂ s. (BIOL.) caniție, căruntețe, (rar) cărunție. (~ unei persoane.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
cărunțealăsubstantiv feminin
-
- Perii capului îi dăduseră în cărunțeală. SLAVICI, O. I 177. DLRLC
-
etimologie:
- Cărunți + sufix -eală. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.