opțiuni
  • info

10 definiții pentru căciuli

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.

căciulí vr [At: GHICA, S. 664 / Pzi: ~lésc / E: căciulă] 1 A se ploconi în fața cuiva pentru a obține ceva. 2 A cere ceva cu umilință.

CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «la» sau «înaintea») A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva, a cere ceva în chip umil; a se pleca. Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160.

A SE CĂCIULÍ mă ~ésc intranz. A se închina cu umilință (scoțând căciula) pentru a obține o favoare. /Din căciulă

căciuli v. 1. a-și scoate căciula, a face plecăciuni; 2. fig. a se umili (spre a obține ceva).

căcĭulésc (mă) v. refl. Îmĭ scot căcĭula. Fig. Mă umilesc înaintea cuĭva.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!căciulí (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se căciuléște, imperf. 3 sg. se căciuleá; conj. prez. 3 să se căciuleáscă

căciulí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. și pl. căciuleáscă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.

căciuli vb. v. ÎNJOSI. PLOCONI. UMILI.

Intrare: căciuli
verb (V401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • căciuli
  • căciulire
  • căciulit
  • căciulitu‑
  • căciulind
  • căciulindu‑
 singular plural
  • căciulește
  • căciuliți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • căciulesc
 (să)
  • căciulesc
  • căciuleam
  • căciulii
  • căciulisem
a II-a (tu)
  • căciulești
 (să)
  • căciulești
  • căciuleai
  • căciuliși
  • căciuliseși
a III-a (el, ea)
  • căciulește
 (să)
  • căciulească
  • căciulea
  • căciuli
  • căciulise
plural I (noi)
  • căciulim
 (să)
  • căciulim
  • căciuleam
  • căciulirăm
  • căciuliserăm
  • căciulisem
a II-a (voi)
  • căciuliți
 (să)
  • căciuliți
  • căciuleați
  • căciulirăți
  • căciuliserăți
  • căciuliseți
a III-a (ei, ele)
  • căciulesc
 (să)
  • căciulească
  • căciuleau
  • căciuliră
  • căciuliseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

căciuli, căciulescverb

  • 1. A se ploconi în fața cuiva spre a obține ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pleca ploconi umili înjosi
    • format_quote Voind să văd pe Alexandrescu la spătărie, unde era închis, mi-a trebuit să alerg o săptămînă să mă căciulesc pe la toate autoritățile civile și militare, de la dorobanț pînă la vornicul cel mare. GHICA, S. 664. DLRLC
    • format_quote Decît să mă căciulesc, Mai bine să haiducesc! ALECSANDRI, P. P. 160. DLRLC
etimologie:
  • căciulă DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.