9 definiții pentru curelușă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.
CURELÚȘĂ, curelușe, s. f. Diminutiv al lui curea (1). – Curea + suf. -ușă.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
curelușă f. 1. curea mică; 2. un fel de horă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
curelúșă f., pl. e. Curea mică. Un fel de horă (melodia și dansu). – În vest -ușe, pl. tot e saŭ ĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
curelúșă s. f., art. curelúșa, g.-d. art. curelúșei; pl. curelúșe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
curelușă, pl. curelușe
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
curelușă, -șe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
CURELÚȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
CURELUȘĂ s. (turcism înv.) căiuș.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
curelușă, curelușesubstantiv feminin
etimologie:
- Curea + sufix -ușă. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.